![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileLUMÂNĂRÍCĂ, lumânărele, s. f. 1. Diminutiv ai lui lumânare (1). 2. Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumânărica-pământului = plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu frunze mari și flori albastre sau albe-gălbui (Gentiana asclepiadea). – Lumânare + suf. -ică. LUMÂNĂRÍCĂ s. (BOT.) 1. (Verbascum phlomoides) lumânare, (reg.) corovatic, pur, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii. 2. (Verbascum thapsus) (reg.) corovatic, pur, coada-lupului, coada-vacii. 3. lumânărica-pămân-tului (Gentiana asclepiadea) = (reg.) beşicuţă, inţură, tăietură, lumânărică-albastră. LUMÂNĂRÍCĂ s. v. brusture, lipan. LUMÂNĂRICĂALBÁSTRĂ s. v. lumânărica-pă-mântului. lumînărícă f., pl. ele. Lumînare mică (pl. ĭcĭ la NPl. Ceaur, 11). Un joc copilăresc (cu baba cînd se duce la biserică). O plantă scrofulariacee cu florĭ galbene în vîrfu cotoruluĭ numită și coada vaciĭ și corovatică (verbascum [thapsus și phlomoides]). Florile eĭ, pectorale și potolitoare, se întrebuințează în med. V. lipan 2. lumânărícă s. f., g.-d. art. lumânărélei; pl. lumânăréle, art. lumânărélele !lumânăríca-pămấntului (plantă) s. f. art., g.-d. art. lumânărélei-pămấntului |