Toate definitiile

LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) – Din tc. lâle.

LALEÁ s. (BOT.; Tulipa gesneriana) (livr.) tulipă, (reg.) tulipan, laptele-păsării.

LALEÁ s. v. bibilică.

laleá (laléle), s. f. – Tulipă (Tulipa silvestris). Tc. lale (Cihac, II, 589; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Roesler 597; Șeineanu, II, 233; Berneker 688; Lokotsch 1300; Ronzevalle 154), cf. ngr. λαλές, bg. lale, sb. lale.

laleá f., pl. ele (turc. [d. pers.] lale, ngr. lalés, bg. sîrb. lale. O plantă erbacee liliacee bulboasă cu frumoase florĭ ornamentale compuse din cîte șase foĭ care formează o cupă, cu o mulțime de varietățĭ (tulipa). Cultura eĭ e în mare onoare în Olanda. V. tulipan.

laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei; pl. laléle, art. lalélele