Toate definitiile
FAST1 s. n. Splendoare, măreție, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste.
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.
FAST adj. AVANTAJOS. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.
FAST s. 1. lux, măreţie, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ul de la Curte.) 2. bogăţie, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ul cere-moniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. v. pompă.
Fast ≠ nefast
FAST s.n. Strălucire, măreție, lux, pompă. [< lat. fastus, cf. fr. faste].
FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ◊ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faști, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].
FAST1 s. n. strălucire, măreție, lux, pompă. (< fr. faste, lat. fastus)
FAST2, -Ă I. adj. favorabil. ♦ zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice. II. s. f. pl. table cronologice la romani. ◊ registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. (< fr. faste, lat. fastus)
Fástele (sărbători romane) s. propriu f. pl.
fast-food (angl.) [pron. fastfúd] s. n., pl. fast-fooduri (-foo-duri)
*1) fast n., pl. urĭ (lat. fastus, ostentațiune). Mare lux, pompă: a etala un mare fast.
*2) fast, -ă adj. (lat. fastus, d. fas, lucru permis). Fericit, norocit: zile faste. Se zicea la Romanĭ despre zilele de lucru. N. pl. Table cronologice la vechiĭ Romanĭ: fastele consulare. Anale: fastele bisericiĭ, monarhiiĭ.
fast1 adj. m., pl. faști; f. fástă, pl. fáste
fast2 s. n.
fâșt, fâști, s.m. (reg.) coadă de usturoi cu semințe.