Definitii pentru: vatala, vatală, vătala, vătală

VATÁLĂ, vatale, s.f. Organ mobil al războiului de ţesut, care susţine spata şi permite dirijarea suveicii prin rost, menţinerea paralelă a firelor de urzeală şi îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s.f.] – Din bg. vatala (pl.).

VATÁL//Ă ~e f. la pl. Dispozitiv mobil constând din două piese orizontale, în care se prinde spata la războiul de ţesut. /<bulg. vatala

VĂTÁLĂ s.f. v. vatală.