Definitii pentru: vai, văi

VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferinţă, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admiraţie, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. ♢ Loc. adj. şi adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferinţă, durere. ♢ Expr. A fi vai (şi amar) de = a fi rău de cineva, a se afla într-o situaţie grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu şi vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. v a e.

VÁLE, văi, s.f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de şes situată sub nivelul ţinuturilor din jur (şi udată de o apă curgătoare). ♢ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferinţelor şi al durerii). ♢ Loc. adj. şi adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ♢ Loc. adv. la vale = la coborâş; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâşului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ♢ Expr. (Fam.) A-şi lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecaţi (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.