Definitii pentru: ucenicie

UCENICÍE, ucenicii, s.f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupaţia de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie.

UCENICÍ//E ~i f. 1) Însuşire a unei meserii sau a cunoştinţelor dintr-un domeniu de activitate sub îndrumarea unui meşter. A face ~. 2) Timp petrecut în calitate de ucenic. /ucenic + suf. ~ie