Definitii pentru: ucenici

UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăţa o meserie lucrând, activând pe lângă un meşter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învaţa ca ucenic. – Din ucenic.

A UCENIC//Í ~ésc intranz. A face ucenicie; a fi ucenic. /Din ucenic