Definitii pentru: u

U¹ s.m. invar. A douăzeci şi şasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă² (8), rotunjită (2), din seria posterioară).

U² interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamaţie care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (Însoţit de „iu“) Strigăt (de voie bună) care însoţeşte chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). – Onomatopee.

U interj. 1) (se foloseşte prelungit pentru a exprima mirare, surpriză, indignare, regret, spaimă etc.). 2) (se foloseşte prelung pentru a reproduce urletul unor animale, mai ales al lupului, şuieratul trenului etc.). /Onomat.