Definitii pentru: talamus

TALÁMUS, talamusuri, s.n. Formaţie anatomică nervoasă cenuşie care constituie o parte a encefalului şi care este situată la baza creierului, având rol principal în integrarea excitaţiilor senzitive şi senzoriale care merg la scoarţa cerebrală. – Din fr. thalamus.

TALÁMUS ~uri n. Parte a encefalului, situată la baza creierului, formată dintr-o masă de substanţă cenuşie prin care trec toate căile senzitive şi senzoriale ce merg la scoarţa cerebrală. /<fr. thalamus