Definitii pentru: tainic

TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neştiut, necunoscut, neînţeles de alţii, secret. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajnŭ, -nikŭ.

TÁINIC¹ adv. Pe neobservate; pe ascuns; pe furiş. /<sl. tajniku

TÁINI//C² ~că (~ci, ~ce) 1) Care conţine o taină; greu de priceput; mistic; enigmatic; misterios. 2) Care prezintă o taină pentru alţii; secret; ascuns. 3) Care ţine de viaţa particulară a cuiva; intim. 4) Care este ascuns de ochii lumii; ferit. 5) (despre oameni) Care ştie să ţină o taină; discret. /<sl. tajniku