Definitii pentru: tain

TAÍN, tainuri, s.n. 1. Porţie de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostaşilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; p. gener. raţie de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu raţia lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porţie de nutreţ care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli etc. – Din tc. tayin.

TAÍN ~uri n. 1) Porţie de nutreţ ce se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp; mertic. 2) Raţie alimentară dată cuiva pentru un anumit timp în schimbul unor servicii prestate. 3) Parte care revine cuiva la împărţirea sau distribuirea unui bun comun. /<turc. tayin