Definitii pentru: tabun

TABÚN, tabunuri, s.n. Sistem de creştere a cailor în libertate (pe păşune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Păşune, izlaz. – Din ucr. tabun.

TABÚN ~uri n. 1) Sistem de creştere a cailor în condiţii de libertate (pe păşuni, în stepă). 2) Herghelie de cai aproape sălbatici (din stepă). 3) rar Mulţime de animale. 4) rar Loc necultivat pe care pasc vitele; toloacă; suhat; izlaz; păşune; imaş. /<lat. tabun