Definitii pentru: tabu

TABÚ, tabuuri, s.n. Interdicţie cu caracter religios, în anumite societăţi primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicţie rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc. ♦ Fenomen de evitare a folosirii unui cuvânt şi de înlocuire a lui cu un altul, din superstiţie sau din pudoare; interdicţie de limbaj. – Din fr. tabou.

TABÚ ~uri n. 1) (în societatea primitivă) Interdicţii cu caracter religios, în legătură cu întrebuinţarea, atingerea unor obiecte, fiinţe sau utilizarea cuvintelor (care le denumesc), considerate sacre sau impure; interdicţie de ritual. 2) fig. Obiect sau problemă despre care este interzis să se discute. 3) Evitare (din superstiţie sau din pudoare) a folosirii unor cuvinte şi substituirea lor prin altele; interdicţie de limbaj. [Art. tabuul; Sil. -bu-ul] /<fr. tabou