Definitii pentru: tabietliu

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.

TABIETLÍ//U ~e (~i) şi substantival rar Care respectă anumite tabieturi. /<turc. tabiatli