Definitii pentru: taban

TABÁN¹ s.n. (Înv.) Oţel de calitate superioară, întrebuinţat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.

TABÁN², tabanuri, s.n. 1. Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2. (Reg.) Scândură subţire şi lungă, întrebuinţată la scheletul acoperişului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

TABÁN¹ n. înv. Oţel de calitate superioară întrebuinţat la fabricarea armelor albe (săbii, paloşe); oţel de Damasc. /<turc. taban

TABÁN² ~e n. 1) Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2) Scândură lungă şi subţire, având diferite întrebuinţări. 3) Suport la plug care înlesneşte alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. taban