Definitii pentru: tăbărî

TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violenţă, duşmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc şi nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-şi aşeza tabăra; a poposi. – Din tabără.

A TĂBĂRÎ́ tábăr intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a se năpusti; a se repezi; a năpădi; a năvăli. ~ asupra mâncării. ♢ ~ cu gura a se adresa cuiva cu o avalanşă de mustrări şi de reproşuri. 2) înv. A se aşeza cu tabăra pentru popas; a-şi face tabără. ~ la marginea unui râu. /Din tabără