Definitii pentru: salcie, sălcie

SÁLCIE¹, sălcii, s.f. Numele mai multor specii de arbori şi de arbuşti cu ramuri lungi, subţiri şi mlădioase, cu frunze lanceolate şi cu flori galbene-verzui dispuse în mâţişori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparţinând uneia dintre aceste specii. ♢ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile şi plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. şi: sálcii. – Var.: sálce s.f.] – Lat. salix, -icis.

SÁLCIE² s.f. v. salce¹.

SÁLCIE sălcii f. Arbore sau arbust cu ramuri subţiri şi mlădioase, cu scoarţa moale, cu frunze înguste şi alungite, cu flori galbene-verzui, grupate în amenţi (mâţişori) şi cu lemnul moale, folosit la fabricarea chibriturilor. ♢ ~-pletoasă sau ~-plângătoare salcie cu ramuri lungi, plecate spre pământ, cultivată ca plantă decorativă. [ G.-D. salciei; Sil. -ci-e] /<lat. salix, ~icis

SĂLCÍU, -ÍE, sălcii, adj. 1. (Despre apă) Care are un gust neplăcut, puţin sărat, leşios. 2. (Despre mâncăruri, băuturi, alimente) Care nu are gust bun, care nu este gustos, nepotrivit ca gust; (despre gust) fad, leşios. – Salcie¹ + suf. -iu.

SĂLCÍ//U ~e (~i) Care are gust neplăcut de leşie; fad; leşietic. /salcie + suf. ~iu