Definitii pentru: şagă, şaga, saga, sagă

ŞÁGĂ, şăgi, s.f. (Pop.) Glumă. ♢ Loc. adv. În şagă = fără seriozitate, într-o doară. Fără şagă = în mod serios. ♢ Loc. vb. A face şagă = a şugui; a glumi. ♢ Expr. Nu-i vreme de şagă = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se întrece cu şaga = a întrece măsura, a exagera. A se trece de şagă = a începe să devină lucru serios. A lăsa şaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) şaga (sau de şagă) = a termina cu gluma, a deveni serios. (În construcţii negative sau interogative); A fi (sau a-i părea cuiva) (de) şagă (sau lucru de şagă) = a fi (sau a i se părea cuiva că este) lucru neînsemnat, fără importanţă. – Din bg. šega.

ŞÁG//Ă şagi f. pop. Faptă sau vorbă plină de haz, menită să producă veselie; glumă. ♢ În ~ fără intenţii rele; în glumă. Fără ~ cu toată seriozitatea. Nu ~ în toată puterea cuvantului. A se întrece cu ~a a întrece măsura; a-şi permite prea multe. A lăsa ~a (la o parte) a înceta de a mai glumi; a se face serios. /<bulg. šega

SÁGA s.f. Povestire aparţinând vechii literaturi scandinave, în care faptele istorice se împletesc cu elementele mitologice. – Din. fr. saga, germ. Saga.