Definitii pentru: saftea, săftea

SAFTEÁ s.f. (Pop. şi fam.) Prima vânzare pe care o face un negustor dintr-o marfă (nouă) la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; p. ext. început norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima întrebuinţare a unui lucru. [Var.: (reg.) săfteá s.f.] – Din tc. siftah.

SAFTEÁ f. pop. 1) Prima vânzare dintr-o marfă. A face ~ua. 2) fig. Început care priveşte o reuşită. 3) fig. Prima întrebuinţare a unui lucru. [Art. safteaua] /<turc. safte

SĂFTEÁ s.f. v. saftea.