Definitii pentru: şabota, şabotă, sabotă, sabota

ŞABÓTĂ, şabote, s.f. Piesă grea de metal care susţine nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind aşezată elastic pe fundaţia ciocanului. – Din germ. Schabotte.

ŞABÓT//Ă ~e f. Postament de metal al nicovalei la ciocanele mecanice (de forjare). /<germ. Schabotte

SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acţiuni; spec. a frâna intenţionat desfăşurarea normală a unui proces de producţie. – Din fr. saboter.

A SABOT//Á ~éz tranz. (acţiuni colective, situaţii, lucruri etc.) A împiedica printr-un act de sabotaj. ~ negocierile. /<fr. saboter