Definitii pentru: săbia, sabia

SĂBIÁ, săbiéz, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din sabie.

SÁBIE, săbii, s.f. 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oţel ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi şi fixată într-un mâner. ♢ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninţă în orice moment situaţia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mâna pe sabie = a porni la luptă. A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război. A-şi pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-şi cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu două tăişuri, se spune despre o situaţie care prezintă, în acelaşi timp, avantaje şi dezavantaje, prespective şi pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrimă in care se foloseşte sabia. 2. Armă formată dintr-o lamă elastică de oţel, din gardă şi mâner, folosită la scrimă. 3. Peşte de apă dulce, cu corpul turtit lateral şi cu abdomenul arcuit; săbioară, sabiţă (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

SÁBI//E săbii f. 1) Armă albă constând dintr-o lamă lungă de oţel, ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi, şi dintr-o gardă şi un mâner. ♢ ~a lui Damocle pericol ce ameninţă în permanenţă pe cineva. A pune sub ~ (sau a trece sub ascuţişul ~ei) a omorî; a ucide. A pune mâna pe ~ a începe lupta. A-şi pune capul (sănătos, teafăr) sub ~ a-şi cauza singur o nenorocire, un necaz. 2) Armă sportivă cu lamă lungă şi flexibilă, folosită la scrimă. 3) v. SABIŢĂ II. [G.-D. sabiei; sil. -bi-e] /<sl. sablja