Definitii pentru: racla, raclă

RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.

A RACL//Á ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (ţesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler