Definitii pentru: racila, racilă, răcila, răcilă

RÁCILĂ¹, racile, s.f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteşug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Duşmănie veche, ură. – Et. nec.

RÁCILĂ², racile, s.f. (Pop.) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor. – Din rac.

RĂCÍLĂ, răcile, s.f. Unealtă cu care se prind racii (1). – Din scr. račilo.

RĂCÍL//A ~e f. reg. Unealtă de prins raci constând dintr-o plasă în formă de sac, fixată pe un cerc. /cf. sb. raţilo