Definitii pentru: racheta, rachetă

RACHÉTĂ², rachete, s.f. 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr-o reţea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner, cu ajutorul căruia se loveşte mingea. 2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălţămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. – Din fr. raquette.

RACHÉTĂ¹, rachete, s.f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, şi care se foloseşte la semnalizări şi la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reacţie directă cu ajutorul unui motor la distanţe foarte mari de Pământ. ♢ Rachetă cosmică = rachetă¹ (2) de mari dimensiuni, folosită pentru plasarea pe orbite a sateliţilor artificiali şi pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Rachetă meteorologică = rachetă¹ (2) recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici şi de transmitere a informaţiei, folosită pentru investigaţii ale atmosferei până la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.

RACHÉT//Ă¹ ~e f. 1) Vehicul, fără dispo-zitive de planare, propulsat de un motor cu reacţie. ♢ ~ cosmică vehicul spaţial fusiform, care serveşte la plasarea pe orbită a unui obiect spaţial (satelit, staţie interplanetară etc.). Motor-~ motor reactiv care funcţionează in-dependent de condiţiile mediului înconjurător. 2) Cartuş cu un pistol special, care explodează în aer producând o lumină puternică, colo-rată, folosit la semnalizări şi la focuri de artificii; rachetă de semnalizare. /<germ. Rakette, rus. raketa

RACHÉT//Ă² ~e f. (la tenis şi la badminton) Obiect plat alcătuit dintr-o reţea de coarde fixate pe un cadru oval, prevăzut cu mâner şi folosit pentru a lovi mingea. /<fr. raquette