Definitii pentru: oprire

OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit¹. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri.