Definitii pentru: major
DEGETĂRÚŢ, degetăruţi, s.m. Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care creşte în regiunile muntoase (Soldanella montana). – Degetar + suf. -uţ.
MAJÓR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile şi politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.: în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisă majoră = premisă care conţine termenul major al silogismului. 3. (Înv.; Mil.; în sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (şi substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri şi două semitonuri. – Din fr. majeur.
MAJÓR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care a atins vârsta majoratului. 2) Care se caracterizează prin importanţă deosebită; foarte important. /<fr. majeur, major. lat. major
PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s.f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calităţi expectorante şi a unor proprietăţi care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparţine acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
PĂTLÁGIN//Ă ~i f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse în rozetă, şi cu inflorescenţă în formă de spic în vârful unei codiţe lungi, folosită în scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis
POTIRÁŞ1, potiraşe, s.n. 1. Diminutiv al lui potir. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre-violete, răspândită în regiunile muntoase (Soldanella major). – Potir + suf. -aş.
POTIRÁŞ2 s.m. v. poteraş.
ŞTÉVIE, ştevii, s.f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietăţile ei astringente şi depurative (Rumex patientia). ♢ Compus: ştevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescenţe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.
ŞTÉVI//E ~i f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru frunzele mari, comestibile, folosită şi în scopuri medicinale. [Art. ştevia; G.-D. şteviei; Sil. -vi-e] /<sl. stavi, bulg. štava
Sinonime major
Antonime major
