Definitii pentru: magnetism

MAGNETÍSM s.n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ♢ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însufleţite şi care s-ar transmite (în anumite condiţii) de la om la om; concepţie şi ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietăţile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietăţile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus.

MAGNETÍSM n. 1) Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♢ ~ terestru (sau pământesc) totalitate a proprietăţilor magnetice ale Pământului. 2) Parte a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor şi proprietăţilor magnetice ale corpurilor. /<fr. magnétisme, germ. Magnetismus