Definitii pentru: magnetic

MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -ce, adj. (Despre forţe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ♢ Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spaţiu în care se exercită forţe magnetice; p.ext. spaţiul respectiv. Fluid magnetic = forţă prin care se explică, în ştiinţele oculte, fenomenele telepatice şi hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercită o influenţă profundă sau o atracţie irezistibilă; care magnetizează. – Din fr. magnétique, germ. magnetisch.

MAGNÉTI//C ~ că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de magnet sau de magnetism; cu proprietăţi de magnet sau de magnetism. 2) (despre corpuri) Care poate fi magnetizat. 3) fig. Care atrage în mod irezistibil; în stare să influenţeze foarte puternic. /<fr. magnétique, germ. magnetisch