SALICILÍNĂ f. Substanţă medicamentoasă exstrasă din scoarţa unor specii de salcie sau obţinută pe cale sintetică, care se prezintă sub formă de cristale, solubile în apă, cu însuşiri antifebrile. /<germ. salizin

SALIÉNI s.m. pl. Nume dat la romani preoţilor zeului Marte. [Pr.: -li-eni] – Din fr. saliens.

SALIFÉR, -Ă, saliferi, -e, adj. Care conţine sare (1), bogat în sare (1). – Din fr. salifère.

SALIFÉR ~ [ (~i, ~e) Care conţine sare; bogat în sare. /<fr. salifere

SALIFICÁ, salífic, vb. I. Tranz. (Chim.) A combina o bază cu un acid pentru a obţine o sare (2). – Din fr. salifier.

SALIFICÁRE, salificări, s.f. Acţiunea de a salifica; salificaţie. – V. salifica.

SALIFICÁŢIE s.f. (Chim.) Salificare. – Din fr. salification.

SALÍN, -Ă, salini, -e, adj. 1. Care conţine sare. Soluţie salină. 2. (Chim.) Care are caracter de sare. Oxid salin de fier. – Din fr. salin.

SALIN ~ă (~i, ~e) 1) Care conţine sare; cu sare în componenţă. Sol ~. 2) chim. Care are proprietăţi de sare. /<lat. salinus, fr. salin

SALÍNĂ, saline, s.f. Mină din care se extrage sare; ocnă. – Din fr. saline, lat. salinae.

SALÍN//Ă ~ e f. Loc unde se exstrage sarea; mină de sare. /<fr. saline, lat. salina, germ. Saline

SALINITÁTE s.f. Conţinutul în săruri al unei ape sau al unui sol. – Din fr. salinité.

SALINITÁTE f. 1) Caracter salin. 2) Cantitate de sare din componenţa unui sol sau a unei ape. [G.-D. salinităţii] /<fr. salinité

SALINIZÁ, salinizéz, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni salin; a (se) îmbiba cu săruri solubile. – Din fr. saliniser.

A SE SALINIZ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre straturi arabile ale solului) A acumula săruri solubile în cantităţi ce depăşesc normele. /salin + suf.~iza

SALINIZÁRE, salinizări, s.f. Acţiunea de a saliniza şi rezultatul ei. – V. saliniza.

SALINIZÁT, -Ă, salinizaţi, -te, adj. Care a fost îmbibat cu săruri solubile, care a devenit salin. – V. saliniza.

SALINOMÉTRU, salinometre, s.n. Instrument folosit pentru determinarea concentraţiei soluţiilor de sare. – Din fr. salinomètre.

SALINOMÉTR//U ~e n. chim. Aparat pentru determinarea salinităţii. /<fr. salinometre

SALÍP s.n. v. salep.

SALIPGÍU s.m. v. salepgiu.

SALIPIRÍNĂ, salipirine, s.f. Salicilat de antipirină cu proprietăţi antinevralgice, întrebuinţat în terapeutica antireumatică. – Din germ. Salipyrin.

SALIVÁ, salivez, vb. I. Intranz. A secreta, a produce (multă) salivă. – Din fr. saliver, lat. salivare.

A SALIV//Á ~éz intranz. A produce salivă. /<fr. saliver

SALIVÁR, -Ă, salivari, -e adj. Privitor la salivă, de salivă. ♢ Glandă salivară = fiecare dintre glandele situate în cavitatea bucală şi care secretează saliva. – Din fr. salivaire.

SALIVÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de salivă; referitor la salivă. Secreţie ~ă. ♢ Glande ~e glande care produc salivă. /<fr. salivaire

SALIVÁRE, salivări, s.f. Acţiunea de a saliva şi rezultatul ei. – V. saliva.

SALIVÁT s.n. Faptul de a saliva; salivaţie. – V. saliva.

SALIVÁŢIE, salivaţii s.f. Faptul de a secreta salivă; salivat; funcţia glandelor salivare; secreţie (exagerată) de salivă. – Din fr. salivation, lat. salivatio, -onis.

SALIVÁŢI//E ~i f. 1) Proces de secreţie a salivei. 2) Secreţie exagerată de salivă. [G.-D. salivaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. salivation, lat. salivatio, ~onis