LUTÓS, -OÁSĂ, lutoşi, -oase, adj. Care conţine lut, care are culoarea sau consistenţa lutului; argilos. – Lut + suf. -os.

LUT//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care conţine (mult) lut; cu (mult) lut; argilos. Pământ ~. 2) Care are aspect de lut; asemănător cu lutul; ca lutul. /lut + suf. ~os

LÚTRĂ, lutre, s.f. (Zool.) Vidră. – Din fr. loutre, lat. lutra.

LÚTR//Ă ~e f. 1) Mamifer carnivor care trăieşte pe malul apelor, cu corp lung, acoperit cu blană deasă, de culoare cafenie-roşcată; vidră. 2) Blană prelucrată a acestui animal. [Sil. lu-tră] /<fr. loutre, lat. lutra

LÚTRU s.n. Blană de vidră. – Din fr. loutre.

LUTUÍ, lutuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lipi cu lut; a murui. – Lut + suf. -ui.

LUŢÁRNĂ, s.f. v. lucernă.

LUŢÉRNĂ, s.f. v. lucernă.

LUX¹, lucşi, s.m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafeţe care primeşte un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. – Din fr. lux.

LUX², (rar) luxuri, s.n. Nivel de viaţă excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganţă, somptuozitate, splendoare. ♢ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară şi de rafinament. Magazin de lux. ♢ Expr. A face lux = a duce o existenţă fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant şi de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.

LUX² lucşi m. Unitate de măsură a iluminării, echivalând cu iluminarea unei suprafeţe care primeşte un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. /<fr. lux

LUX¹ ~uri n. 1) Mod de viaţă excesiv de costisitor, caracterizat prin abundenţă de bunuri materiale. ♢ De ~ a) extrem de confortabil; b) elegant; somptuos. 2) fig. Lipsă de măsură; abuz. ~ de amănunte. /<fr. luxe, lat. luxus

LUXÁ, luxez, vb. I. Tranz. A-şi deplasa un os de la locul lui; a-şi scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare.

A LUX//Á ~éz tranz. (mâini, picioare, degete etc.) A ieşi din articulaţie; a scrânti; a se disloca; a se dezarticula. /<fr. luxer, lat. luxare

LUXÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a luxa şi rezultatul; luxaţie. – V. luxa.

LUXÁŢIE, luxaţii, s.f. Deplasare a extremităţilor osoase ale unei articulaţii din poziţia obişnuită, însoţită de pierderea mişcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio.

LUXÁŢI//E ~i f. 1) Traumatism constând în deplasarea unui os din articulaţie; scrântitură. 2) Loc luxat; scrântitură. [G.-D. luxaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. luxation, lat. luxatio, ~onis.

LUXEMBURGHÉZ, -Ă, luxemburghezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Luxemburgului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Luxemburgului sau populaţiei lui, privitor la Luxemburg sau la populaţia lui. – Luxemburg (n.pr.) + suf. -ez.

LUXMÉTRU, luxmetre, s.n. Instrument fotometric pentru măsurarea iluminării. – Din fr. luxmètre.

LUXOS, -OÁSĂ, luxoşi, -oase, adj. Fastuos, somptuos; bogat. ♦ (Despre persoane) Care se îmbracă elegant, care face lux², care poartă lucruri scumpe. – Lux² + suf. -os. Cf. fr. l u x u e u x.

LUX//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care se impune prin lux; caracterizat prin lux. 2) (despre persoane) Care face lux; îmbrăcat cu lux. /lux + suf. ~os

LUXÚRĂ, luxuri, s.f. (Livr.) Viciu al celor ce se dedau fără reţinere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscenţă. [Var.: luxúrie s.f.] – Din fr. luxure, lat. luxuria.

LUXUR//Ă ~i f. Viciu al celor ce se dedau plăcerilor senzuale; desfrânare. /<fr. luxure, lat. luxuria

LUXURIÁNT, -Ă, luxurianţi, -te, adj. (Despre vegetaţie) Extrem de abundent. [Pr.: -ri-ant] – Din fr. luxuriant, lat. luxurians, -ntis.

LUXURIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre vegetaţie) Care este extrem de bogat; caracterizat prin dezvoltare şi abundenţă. 2) fig. Care se impune prin bogăţie şi vigoare; caracterizat prin varietate şi forţă. Imaginaţie ~tă. Stil ~. [Sil. -ri-ant] /<fr. luxuriant, lat. luxurians, ~ntis

LUXURIÁNŢĂ s.f. (Rar) Abundenţă, bogăţie. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. luxuriance.

LUXÚRIE s.f. v. luxură.

LUXURIÓS, -OÁSĂ, luxurioşi, -oase, adj. (Livr.) Desfrânat, lasciv, concupiscent. [Pr.: -ri-os] – Din fr. luxurieux.