SAL, saluri, s.n. (Rar) Plută mare, formată prin alăturarea mai multor plute mici. – Din tc. sal.
SAL ~uri n. Plută mare formată din mai multe plute mici. /<turc. sal
SALAHÓR, salahori, s.m. Muncitor necalificat, plătit cu ziua, care lucrează mai ales la construcţii de case, de şosele etc., (în trecut) ţăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziţia Porţii Otomane pentru repararea cetăţilor turceşti, întreţinerea drumurilor şi pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaór s.m.] – Din tc. salahor.
SALAHÓR ~i m. Lucrător necalificat, plătit cu ziua, care îndeplineşte munci grele, mai ales la construcţii. /<turc. salahor
SALAHORÍ, salahoresc, vb. IV. Intranz. A munci ca salahor; p. gener. a munci din greu. – Din salahor.
A SALAHOR//Í ~ésc intranz. 1) A fi salahor. 2) fig. A face muncă de salahor; a munci din greu. /Din salahor
SALAHORÍE s.f. Starea, munca de salahor; p. gener. muncă grea; salahorit. – Salahor + suf. -ie.
SALAHORÍE f. 1) Stare de salahor. 2) fig. Muncă grea, istovitoare. / salahor+ suf. ~ie
SALAHORÍT s.n. (Rar) Salahorie. – V. salahori.
SALÁM, salamuri, s.n. Un fel de cârnat (mai gros) făcut din carne tocată de vită sau de porc, de obicei afumat şi uscat (pentru a se putea conserva). – Din tc., bg. salam. Cf. fr. s a l a m i, it. s a l a m e.
SALÁM ~uri n. Produs alimentar pregătit în formă de cârnat, de obicei afumat şi uscat, pentru a se conserva mai bine. /<turc. salam, it. salame
SALAMALÉC, salamalecuri, s.n. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană; închinăciune adâncă, temenea (care însoţeşte rostirea acestei formule). – Din tc. selâmaleyküm. Cf. fr. s a l a m a l e c.
SALAMALÉC ~uri n. 1) (formulă de salut la unele popoare orientale) Pace vouă! 2) Plecăciune care se face la rostirea acestei formule. /<turc. selâma ley-küm
SALAMÁNDRĂ, salamandre, s.f. Animal batracian asemănător cu şopârla, cu picioarele scurte şi îndreptate în lături şi cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanţă protectoare iritantă (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra.
SALAMÁNDR//Ă ~e f. Specie de batracian asemănător cu şopârla, cu pielea de culoare neagră, pătată cu galben, care elimină (când este în primejdie) un lichid otrăvitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dră] /<lat. salamandra, fr. salamandre
SALAMÚRĂ s.f. v. saramură.
SALAÓR s.m. v. salahor.
SALÁR s.n. v. salariu.
SALARIÁ, salariéz, vb. I. Trans. (Rar) A salariza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. salarier.
SALARIÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de sala-riu; referitor la salariu. /<fr. salarial
SALARIÁT, -Ă, salariaţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care, în schimbul muncii prestate, primeşte un salariu. 2. Adj. (Despre muncă) Care este plătit cu un salariu. [Pr.: -ri-at] – V. salaria. Cf. fr. s a l a r i é.
SALARIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival (despre persoane) Care primeşte salariu. 2) : Muncă ~tă muncă retribuită prin salariu. [Sil. -ri-at] /<fr. salarié
SALARIÉRE, salarieri, s.f. (Rar) Salarizare. [Pr.: -ri-e-] – V. salaria.
SALÁRIU, salarii, s.n. Sumă de bani pe care o primeşte o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă2. [Var.: (pop) salár s.n.] – Din fr. salaire, lat. salarium.
SALÁRI//U ~i n. Plată în bani acordată unui angajat pentru munca prestată; leafă; remuneraţie; retribuţie. [Sil. -la-riu] /<lat. salarium, fr. salaire
SALARIZÁ salarizéz, vb. I. Tranz. A plăti cuiva un salariu; a salaria. – Salariu + suf. -iza.
A SALARIZ//Á ~éz tranz. (persoane an-gajate permanent) A plăti în bani; a retribui prin salariu. /salariu + suf. ~iza
SALARIZÁRE, salarizări, s.f. Acţiunea de a salariza; salariere. – V. salariza.
SALÁTĂ, salate, s.f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari şi rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ♢ Compus : salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roşii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oţet, zeamă de lămâie şi untdelemn, care se serveşte ca aperitiv sau ca garnitură. ♢ Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr şi stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. şi : sălăţi] – Din ngr. saláta.
SALÁT//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele ei mari, care se consumă în stare crudă. ♢ ~a-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze alungite şi cu flori roşii sau liliachii. 2) Mâncare rece preparată din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, ouă etc., servită, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveţi. ♢ ~ de fructe desert făcut din fructe crude (tăiate mărunt), presărate cu zahăr şi stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat
