CADÚC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; şubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Din fr. caduc, lat. caducus.

CADÚ//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre frunze) Care cade de timpuriu. 2) fig. Care nu este veşnic; sortit pieirii. 3) (despre acte juridice) Care a căzut în desuetudine; fără putere legală. /< fr. caduc, lat. caducus

CADUCÉU, caducee, s.n. Sceptrul lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf, înconjurat de doi şerpi, care, în antichitatea greco-romană, simboliza pacea şi comerţul. – Din lat. caduceum, fr. caducée.

CADUCÉ//U ~e n. Sceptru al zeului grec Hermes, constând dintr-un baston cu două aripioare în vârf şi înconjurat de doi şerpi. [Sil. -du-ceu] /<lat. caduceum, fr. caducée

CADUCITÁTE s.f. Faptul sau însuşirea de a fi caduc. ♦ Ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui. – Din fr. caducité.

CAFÁS, cafasuri, s.n. (Înv. şi reg.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foişor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Din ngr. kafási.

CAFE n. : ~-concert [pr.: café-consér] 1) Muzică instrumentală de largă accesibilitate, executată într-un restaurant. 2) Spectacol de gen uşor, conţinând numere recreative (dansuri, acrobaţii, cântece); spectacol de revistă; varieteu. / Cuv. fr.

CAFEÁ, (2) cafele, s.f. 1. (Cu sens colectiv) Sămânţa arborelui de cafea. 2. Băutură preparată din cafea (1) prăjită şi râşnită sau dintr-un surogat. – Din tc. kahve, ngr. kafés, fr. café.

CAF//EÁ ~éle f. 1): Arbore de ~ arbore sau arbust tropical cultivat pentru seminţele lui comestibile; cafeu. 2) Sămânţă a cafeului. 3) Praf obţinut prin măcinarea seminţelor de cafeu. 4) Băutură preparată din acest praf (sau dintr-un surogat). ~ neagră. [Art. cafeaua; G.-D. cafelei] /<turc. kahve, ngr. kafes, fr. café

CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s.n. Local în care se servesc cafele şi băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

CAFÉ-CONCÉRT s.n. Muzică instrumentală de largă accesibilitate (executată într-un restaurant). [Pr. şi: -consér] – Din fr. café-concert.

CAFÉ-FRAPPÉ s.f. Cafea (2) rece cu îngheţată, frişcă (şi alcool). [Pr.: -pe] – Cuv. fr.

CAFE-FRAPPÉ [pr.: café frapé] Cafea rece cu îngheţată, frişcă, eventual şi alcool. /Cuv. fr.

CAFEGÍ-BAŞÁ, s.m. invar. Boier de rang inferior, mai mare peste cafegiii curţii domneşti, însărcinat să aducă domnitorului cafeaua la ceremonii. – Din tc. Kahveci başı.

CAFEGIOÁICĂ, cafegioaice, s.f. 1. (Înv.) Proprietară a unei cafenele sau a unui magazin de cafea; soţia unui cafegiu (1). 2. (Fam.) Femeie care bea cu plăcere multă cafea (2). – Cafegiu + suf. -oaică.

CAFEGIOAÍ//CĂ ~ce f. înv. 1) Proprietară a unei cafenele sau a unui magazin de cafea. 2) Soţie de cafegiu. 3) fam. Amatoare de cafea. [Sil. -gioai-că] /cafegiu + suf. ~oaică

CAFEGÍU, cafegii, s.m. 1. (Înv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea şi servirea cafelelor. 3. (Fam.) Bărbat care bea cu plăcere multă cafea (2). – Din tc. kahveci.

CAFEGÍ//U ~i m. 1) înv. Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea. 2) înv. Dregător la curtea domnească care prepara şi servea cafeaua. 3) fam. Amator de cafea. /<turc. kahveci

CAFEÍNĂ s.f. Alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai, nuci de cola etc., întrebuinţat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac etc. [Var.: cofeínă s.f.] – Din fr. caféine.

CAFEÍNĂ f. Substanţă alcaloidă extrasă din cafea (sau din frunze de ceai), folosită în medicină ca stimulent. [G.-D. cafeinei; Sil. -fe-i-; Var. cofeină] /<fr. caféine

CAFEÍSM s.n. Totalitatea tulburărilor care apar în urma abuzului de cafea, de ceai etc. şi care se manifestă prin insomnie, cefalee, aritmie cardiacă etc. – Din fr. caféisme.

CAFEÍSM n. med. Intoxicaţie acută cu cafea. /<turc. caféisme

CAFELÍ, cafelesc, vb. IV. Refl. (Fam.; rar) A bea cafea (stând la taifas). – Din cafea.

CAFELÚŢĂ, cafeluţe, s.f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a două varietăţi de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreţ (Lupinus albus); b) plantă ornamentală cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic (Lupinus varius). – Cafea + suf. -eluţă.

CAFELÚŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la cafea) Specie de plante erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori dispuse în vârful tulpinii, cultivate pentru nutreţ, iar unele varietăţi fiind folosite ca plante ornamentale. /cafea + suf. ~eluţă

CAFENEÁ, cafenele, s.f. Local public în care se consumă cafea sau, p. ext., ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. ♢ Loc. adj. De cafenea = fără valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.: (reg.) cafineá s.f.] – Din tc. kahvehane, ngr. kafenés.

CAFEN//EÁ ~éle f. Local public unde se consumă cafea, ceai, băuturi alcoolice şi prăji-turi. ♢ De ~ lipsit de seriozitate. [Sil. -fe-nea] /<turc. kahvehane

CAFENELÚŢĂ, cafeneluţe, s.f. (Rar) Diminutiv al lui cafenea. – Cafenea + suf. -eluţă.

CAFENÍU, -ÍE, cafenii, adj. De culoarea cafelei prăjite. – Cafea + suf. -iu (după castaniu, gălbeniu etc.).

CAFENÍ//U ~e (~i) Care are culoarea cafelei; maro. ♢ ~-deschis bej. ~-închis brun. [Sil. -fe-niu] /cafea + suf. ~iu