CADÉNŢ//Ă ~e f. 1) Repetare regulată şi uniformă a unei mişcări. ♢ A ţine ~a a păstra ritmul în timpul mersului într-o coloană. În ~ cu mişcări repetate la intervale egale. 2) Succesiune regulată şi armonioasă a unor unităţi poetice sau muzicale. 3) Grad de iuţeală în sistemul de producţie. ~ înaltă. 4) Fragment dintr-un concert instrumental interpretat fără acompaniament. /<fr. cadence, it. cadenza

CADENŢMÉTRU, cadenţmetre, s.n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea radioactivităţii. – Din germ. Kadenzmeter.

CADÉT, cadeţi, s.m. (Înv.) 1. Tânăr (fiu de nobil sau de ofiţer) care se pregătea pentru cariera armelor. 2. Elev al unei şcoli militare. 3. Membru al unui partid din Rusia ţaristă. – Din fr. cadet, (3) rus. kadet.

CADÉ//T ~ţi m. înv. 1) Elev al unei şcoli militare; iuncher. 2) Fiu de nobil sau de ofiţer care se pregătea pentru cariera militară. 3) (în Rusia ţaristă) Membru al partidului constituţional-democrat. 4) Sportiv între 14 şi 16 ani. /<fr. cadet, rus. kadet

CADIASCHÉR, cadiascheri, s.m. (Turcism) Înalt demnitar militar turc, cu atribuţii de judecător militar. [Pr.: -di-as-] – Din tc. kadiasker.

CADÍU, cadii, s.m. (Turcism) Judecător musulman. – Din tc. kadi.

CADÍ//U ~i m. înv. Judecător musulman care exercita funcţii civile şi religioase. [Sil. ca-diu] /<turc. kade

CADMIÁ, cadmiez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafaţa unui obiect metalic cu un strat subţire de cadmiu în scopul protejării ei contra eroziunii. [Pr.: -mi-a] – Din cadmiu.

CADMÍE, cadmii, s.f. Depunere de oxid de zinc impur pe pereţii cuptoarelor de zinc. – Din fr. cadmie.

CADMIÉRE, cadmieri, s.f. Acţiunea de a cadmia şi rezultatul ei. [Pr.: -mi-e] – V. cadmia.

CADMIFÉR, -Ă, cadmiferi, -e, adj. (Despre roci) Care conţine cadmiu. – Din fr. cadmifère.

CÁDMIU s.n. Metal moale, alb-argintiu, asemănător cu zincul, folosit, sub formă de aliaje, în medicină, în tehnică etc. – Din fr. cadmium.

CÁDMIU n. Metal moale de culoare alb-argintie, folosit, mai ales, pentru obţinerea unor aliaje. [Sil. cad-miu] /<fr. cadmium

CADÓU, cadouri, s.n. Ceea ce se primeşte sau se oferă în dar. – Din fr. cadeau.

CADÓU ~ri n. Obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie, atenţie; dar. [Sil. ca-dou] /<fr. cadeau

CADRÁ, pers. 3 cadrează, vb. I. Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva sau într-o anumită împrejurare. – Din fr. cadrer.

A CADR//Á ~éz intranz. A fi în concordanţă deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a concorda; a se asorta. /<fr. cadrer

CADRÁJ, cadraje, s.n. 1. Delimitare a spaţiului util cuprins de obiectivul unei camere de luat vederi sau al unui aparat de filmat. 2. Operaţie de aşezare a culorilor care urmează să fie imprimate pe o ţesătură. – Din fr. cadrage.

CADRÁN, cadrane, s.n. 1. (La aparate şi instrumente de măsurat) Suprafaţă (de obicei circulară) prevăzută cu anumite diviziuni, pe care se citesc indicaţiile acului indicator al unui instrument de măsură, al unui ceasornic etc. ♢ Cadran solar = ceas solar. 2. Arc (sau sector) care reprezintă un sfert de cerc. – Din fr. cadran.

CADRÁN ~e n. 1) (la ceasuri, la aparate şi instrumente de măsurat) Suprafaţă plană, divizată şi gradată, pe care se deplasează un ac indicând o anumită valoare (de timp, de presiune, de viteză, de diferenţă de potenţial etc.). ♢ ~ solar dispozitiv constând dintr-un ansamblu de linii trasate pe o anumită suprafaţă pe care se proiectează umbra unei tije, poziţia şi lungimea căreia indică ora solară. 2) mat. Arc reprezentând un sfert de cerc. /<fr. cadran

CÁDRĂ s.f. v. cadru.

CADRÍL, cadriluri, s.n. Dans de origine franceză, cu mişcare lentă, constând dintr-un şir de figuri în cursul cărora partenerii se schimbă între ei; melodia după care se execută acest dans. – Din fr. quadrille.

CADRÍL ~uri n. 1) Dans de origine franceză, executat de patru perechi într-un tempo lent, în timpul căruia partenerii se schimbă între ei. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. quadrille

A CADRIL//Á ~éz tranz. (sfori, covoare) A ţese făcând uzoare în formă de pătrate sau de romburi colorate. /<fr. quadriller

CADRILÁJ, cadrilaje, s.n. (Tehn.) Caroiaj. – Din fr. quadrillage.

CADRILÁT, -Ă, cadrilaţi, -te, adj. (Despre ţesături) Cu desene în formă de carouri (de culori diferite). – Din fr. quadrillé.

CADRILÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre ţesături) Care are desene în formă de carouri contigue. /<fr. quadrillé

CADRÍST, -Ă, cadrişti, -ste, s.m. şi f. (Fam.; astăzi rar) Funcţionar din serviciul de cadre al unei instituţii sau întreprinderi. – Cadre + suf. -ist.

CÁDRU, cadre, s.n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate ♦ Fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uşi sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură a zidului ocupată de o uşă sau de o fereastră. ♦ Desen care înconjură, mărgineşte un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porţiune a unei mărci poştale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianţă. ♦ Spaţiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acţiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuinţează la construcţii; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfăşurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Efectiv de bază al salariaţilor dintr-o întreprindere sau dintr-o instituţie, dintr-un sindicat etc.; elementele de conducere şi de comandă ale subunităţilor şi unităţilor militare; p. gener. întregul efectiv al unei întreprinderi sau al unei instituţii. ♦ (Rar.; la sg.) Persoană din efectivul unei întrprinderi sau instituţii, dintr-o organizaţie etc. 2. (Ieşit din uz; la pl.) Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. care se ocupă cu angajarea personalului. (II 1.), cu evidenţa lui etc.; serviciul personal. ♦ (Astăzi rar; la pl.) Serviciu care se ocupă cu angajarea şi evidenţa personalului unei întreprinderi, instituţii etc. [Var.: (I 1.) cádră s.f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadrî.

CÁDR//U ~e n. 1) Ramă în care se fixează un tablou sau o fotografie. 2) Tablou sau fotografie dispusă într-o astfel de ramă. 3) Pervaz al unei uşi sau ferestre. 4) Desen care mărgineşte o hartă, un text sau o fotografie. 5) Spaţiu care cuprinde o imagine pe o peliculă fotografică sau cinematografică. 6) Schelet din diferite materiale, întrebuinţat în construcţii (la poduri, galerii etc.) ca suport de rezistenţă; osatură; carcas. 7) Ansamblu de circumstanţe materiale sau morale care înconjoară o persoană; ambianţă; climat; mediu; anturaj. 8) fig. Limită (prevăzută sau impusă) a unei probleme sau acţiuni. 9) mai ales la pl. Efectiv de bază care include oamenii dintr-o întreprindere, instituţie sau organizaţie. 10) Persoană care face parte dintr-un astfel de efectiv. 11) (în armată) Personal de conducere şi de comandă. /<fr. cadre, rus. kadrî