ZVEL//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre fiinţe) Care este subţire în talie. 2) (despre obiecte) Care are forme armonioase şi linii suple. 3) fig. (despre zborul păsărilor) Care se caracterizează prin vioiciune şi eleganţă. /<fr. svelte, it. svelto
ZVELTÉŢE s.f. Faptul de a fi zvelt; însuşire a ceea ce este zvelt; supleţe. – Zvelt + suf. -eţe. Cf. it. s v e l t e z z a.
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din scr. vidati, izvidati.
ZVOÁNĂ s.f. v. zvon.
ZVON, zvonuri, s.n. 1. Ştire, veste (care circulă din om în om); p. ext. informaţie neîntemeiată, care nu a fost verificată (şi uneori tendenţioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mişcarea unei mulţimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, uşor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foşnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s.f.] – Din sl. zvonŭ.
ZVON ~uri n. 1) Informaţie neconfirmată (uneori tendenţioasă) care circulă oral. 2) Zgomot lin, continuu şi plăcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bătaia vântului etc.); susur; murmur; şoaptă; freamăt. /<sl. zvonu
ZVONÁR, -Ă, zvonari, -e, s.m. şi f. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar.
ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.
A ZVON//Í ~ésc 1. tranz. (obiecte de metal, de sticlă) A face să răsune. 2. intranz. (despre fenomene naturale) A produce un zgomot lin, continuu şi plăcut; a susura; a murmura; a fremăta; a şopti. /Din zvon
A SE ZVON//Í pers.3 se ~éşte intranz. (despre ştiri, vorbe) A se răspândi sub formă de zvon. /Din zvon
ZVONÍRE, zvoniri, s.f. Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.
ZVONÍST, -Ă, zvonişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care lansează, colportează zvonuri, care scorneşte ceva; zvonar. – Zvon + suf. -ist.
ZVONÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care răspândeşte zvonuri. /zvon + suf. ~ist
ZVR interj. v. zvâr.
