XILOF//ÓN ~oáne n. Instrument muzical de percuţie, constând dintr-un sistem de plăci de lemn, diferit acordate, care emit sunete când sunt lovite cu două ciocănele. /<fr. xylophone

XILOFONÍST, -Ă, xilofonişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care cântă la xilofon. – Xilofon + suf. ist.

XILOFONÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care cântă la xilofon. /< it. xilofonista

XILOGRÁF, -Ă, xilografi, -e, s.m. şi f. Lucrător care execută clişee de tipar gravate în lemn; gravor în lemn. – Din fr. xylographe.

XILOGRÁF ~i m. Persoană specializată în gravarea clişeelor de tipar în lemn; gravor în lemn. /< fr. xylographe

XILOGRAFÁ, xilograféz, vb. I. (Rar) Tranz. (Despre clişee de tipar) A executa în lemn. (din xilografie)

A XILOGRAF//Á ~éz tranz. rar (clişee de tipar) A executa în lemn. /Din xilografie

XILOGRÁFIC, -Ă, xilografici, -ce, adj. Care aparţine xilografiei, privitor la xilografie, obţinut prin xilografie. – Din fr. xylographique.

XILOGRÁFI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de xilografie; propriu xilografiei. /<fr. xylographique

XILOGRAFÍE, (2) xilografii, s.f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc clişee gravate în lemn, arta de a grava în lemn. 2. Clişeu tipografic gravat în lemn. – Din fr. xylographie.

XILOGRAFÍE f. poligr. 1) Procedeu tipografic în care se folosesc clişee gravate în lemn. 2) Arta de a grava în lemn. 3) Clişeu tipogra-fic gravat în lemn. [G.-D. xilografiei; Sil. -lo-gra-] /<fr. xylographie

XILOGRÁM//Ă ~e f. rar Clişeu în lemn obţinut prin gravare. /<fr. xylogramme

XILOGRAVÚRĂ, xilogravuri, s.f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obţinută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn şi imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. ♢ Clişeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clişeu. – Din fr. xylogravure.

XILOGRAVÚR//Ă ~i f. 1) Procedeu tehnic de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn şi imprimarea lui. 2) Arta de a grava în lemn. 3) Stampă obţinută prin acest procedeu. [Sil. -lo-gra-] /<fr. xylogravure

XILOÍD, -Ă, xiloizi, -de, adj. (Despre materiale) Care este de natură lemnoasă sau prezintă o structură asemănă toare cu aceea a lemnului. – Din fr. xyloïde.

XILOLATRÍE f. Cult al idolilor de lemn. /<fr. xylolâtrie

XILOLÍT, xilolite, s.n. Amestec de rumeguş de lemn şi clorură de magneziu, colorat cu pigmenţi minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [Pl. şi: xilolituri] – Din germ. Xylolith.

XILOLÍT ~e n. Material de construcţie preparat din componenţi de natură poroasă (rumeguş de lemn, azbest etc.), cu lianţi magneziali, şi colorat cu pigmenţi minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [Pl. şi xilolituri] /<germ. Xylolith

XILOLITOGRAFÍE s.f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografic la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.

XILOLOGÍE f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul lemnului şi al proprietăţilor lui. /< fr. xylologie

XILÓN, xiloane, s.n. Fibră sintetică din care se ţes materiale textile (pufoase) pentru obiecte de îmbrăcăminte, huse etc. (din fr. xylon)

XIL//ÓN ~oáne n. Fibră sintetică din care se ţes materiale textile (pufoase) pentru obiecte de îmbrăcăminte, huse etc. /<fr. xylon

XILOTIPÍE s.f. (Tipogr.) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. – Din germ. Xylotypie.

XILOTIPÍ//E ~i f. tipogr. Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. /<germ. Xylotypie

XILÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă care se găseşte în lemn, în paie etc. – Din fr. xylose.