CACÓM2 ~uri n. înv. Blană de hermină. /<turc. kakim
CACÓM1 ~i m. înv. Mamifer carnivor de talie mică, având corp alungit şi subţire, picioare scurte şi blană fină, albă iarna şi brună vara; hermină; helge. /<turc. kakim
CACOSMÍE, cacosmii, s.f. (Med.) Deficienţă constând în perceperea exagerată a mirosurilor urâte. – Din fr. cacosmie.
CACOSMÍE f. med. Percepere a unui miros urât, care poate fi subiectivă (în afara unei excitaţii senzoriale) sau provocată de o afecţiune (nazală, bucală etc.). /<fr. cacosmie
CACTACÉE, cactacee, s.f. Cactee. – Din fr. cactacées.
CACTACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante exotice dicotiledonate, adaptate la climă uscată, cu tulpini cărnoase şi frunze în formă de ţepi, răspândite în regiunile calde ale Americii (reprezentant: cactusul). 2) Plantă din această familie. [Art. cactacea; G.-D. cactaceei; Sil. -ce-e] /<fr. cactacées
CACTÉE, cactee, s.f. (La pl.) Familie de plante exotice adaptate la uscăciune prin tulpinile cărnoase, pline cu suc apos sau lăptos, şi prin frunzele reduse sub formă de spini; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie; cactacee. – Din fr. cactées.
CÁCTUS, cactuşi, s.m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Din fr. cactus.
CÁCTU//S ~şi m. Plantă exotică, adaptată la secetă, cu tulpina cărnoasă şi grasă, plină cu suc apos sau lăptos, şi cu frunze în formă de spini, cultivată la noi ca plantă ornamentală. /<fr. cactus
CADASTRÁ, cadastrez, vb. I. Tranz. A efectua lucrări de cadastru; a înscrie în cadastru. – Din fr. cadastrer.
A CADASTR//Á ~éz tranz. A înscrie într-un cadastru (determinând din punct de vedere cantitativ). ~ bunurile materiale. /<fr. cadastrer
CADASTRÁL, -Ă, cadastrali, -e, adj. Care ţine de cadastru, privitor la cadastru. – Din fr. cadastral.
CADASTRÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de cadastru; propriu unui cadastru. /<fr. cadastral
CADASTRÁRE, cadastrări, s.f. Acţiunea de a cadastra. – V. cadastra.
CADÁSTRU s.n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăţi funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ♢ Registru de cadastru = registru în care sunt trecute datele de identificare a proprietăţilor funciare pe un anumit teritoriu. 2. Ştiinţă aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1). – Din fr. cadastre.
CADÁSTR//U ~e n. 1) Totalitate a lucrărilor tehnice pentru identificarea, delimitarea, măsurarea şi reprezentarea grafică a suprafeţelor funciare. 2) Registru în care sunt incluse datele obţinute în urma unor asemenea lucrări. /<fr. cadastre
CADAVÉRIC, -Ă, cadaverici, -ce, adj. De cadavru; ca de cadavru. – Din fr. cadavérique.
CADAVÉRI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de cadavru; propriu cadavrului. Toxină ~că. 2) Care are aspect de cadavru; asemănător unui cadavru. Paliditate ~că. /<fr. cadavérique
CADÁVRU, cadavre, s.n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leş1. ♢ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab şi palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.
CADÁVR//U ~e n. Corp al unui om sau al unui animal mort; trup neînsufleţit. ♢ A călca peste ~e a fi lipsit de orice scrupule pentru atingerea unui scop. ~ ambulant om extrem de slăbit şi cu aspect bolnăvicios. /<fr. cadavre, lat. cadaver
CÁDĂ, căzi, s.f. 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie1, vană (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; în care se introduc lichidele folosite în diverse operaţii tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuinţat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare. – Din sl. kadĩ.
CÁDĂ căzi f. 1) Vas mare pentru îmbăiat; baie. 2) Vas mare din doage, în formă de trunchi de con, în care se strivesc strugurii şi se lasă să fermenteze. 3) Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit în diverse operaţii tehnologice. [G.-D. căzii] /<sl. kadi
CADẤNĂ, cadâne, s.f. Sclavă în haremurile turceşti din trecut; p. ext. soţie (a unui turc). – Din tc. kadin.
CADÂN//Ă ~e f. înv. 1) Femeie din haremurile turceşti; odaliscă. 2) Soţie de turc; odaliscă. /<turc. kadin
CADENŢÁ, cadenţez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadenţă sau ritm unei fraze, unei bucăţi muzicale, unei mişcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.
A CADENŢ//Á ~éz tranz. 1) (fraze, melodii) A reliefa prin elemente de cadenţă; a ritma. 2) (mişcări) A pune în acord cu o cadenţă. /<fr. cadencer
CADENŢÁRE, cadenţări, s.f. (Rar) Acţiunea de a cadenţa. – V. cadenţa.
CADENŢÁT, -Ă, cadenţaţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Executat în cadenţă, în tact; ritmat. – V. cadenţa.
CADENŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A CADENŢA. 2) şi adverbial Care se execută în cadenţă; care are ritm; ritmic. /v. a cadenţa
CADÉNŢĂ, cadenţe, s.f. 1. Mişcare ritmică şi uniformă; ritm. ♢ Loc. adv. În cadenţă = cu mişcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecvenţă; viteză de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmică a unor unităţi poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care produc impresia unei încheieri într-o compoziţie muzicală. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza.
