CVARTÁL, cvartale, s.n. I. 1. (Înv.) A patra parte dintr-un oraş. ♢ Cartier, mahala. 2. Porţiune unitară dintr-o localitate, reprezentând o suprafaţă de teren străbătută de străzi pe care sunt construite locuinţe, magazine sau alte clădiri, grădini etc. cu caracter social-cultural; microraion. 3. Parte administrativă a unui oraş; sector. II. Trimestru. [Var.: cuartál s.n.] – Din rus. kvartal, germ. Quartal.
CVARTÁL ~e n. 1) Parte a unui oraş (iniţial a patra parte) care are anumite trăsături specifice; cartier. 2) Interval de timp egal cu trei luni. /<germ. Quartal
CVÁRTĂ, cvarte, s.f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. 2. Grup de patru conducte electrice, izolate între ele şi răsucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicaţii. 3. (La scrimă) A patra dintre cele opt poziţii principale de apărare [Var.: cuártă s.f.] – Din it. quarto, fr. quarte.
CVÁRT//Ă ~e f. 1) muz. Interval dintre două sunete ale gamei la distanţă de patru trepte. 2) sport Poziţia a patra de apărare la scrimă. 3) Sistem de conducte folosit pentru cablurile telefonice. /<it. quarto, fr. quarte
CVARTÉT, cvartete, s.n. Formaţie muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumente care execută împreună o compoziţie muzicală; compoziţie scrisă pentru o asemenea formaţie. ♢ Cvartet de coarde = formaţie fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă şi violoncel). [Var.: cuartét s.n.] – Din it. quartetto, fr. quartette.
CVARTÍR, cvartiruri, s.n. Locuinţă temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva îşi aşază locuinţa. ♦ (Reg.) Locuinţă cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira.
CVARŢ s.n. v. cuarţ.
CVAS, cvasuri, s.n. Băutură răcoritoare, cu gust acrişor, obişnuită la ruşi, preparată prin fermentare din fructe sau din apă, pâine şi malţ. – Din rus. kvas.
CVAS ~uri n. Băutură acrişoară răcoritoare, preparată din fructe fermentate sau din pâine, apă şi malţ. /<rus. kvas
CVÁSI adj. invar., adv. (Livr.; precedă adjective şi substantive) Pe jumătate; aproximativ, cam; aproape. – Din lat., fr. quasi.
CVASISTELÁR, -Ă, cvasistelari, -e, adj. (Astron.; despre corpuri cereşti) A cărui structură este asemănătoare stelelor. – Cvasi + stelar.
CVASIUMÁN, -Ă, cvasiumani, -e, adj. Aproape omenesc. [Pr.: -si-u-] – Cvasi + uman.
CVASIUNANÍM, -Ă, cvasiunanimi, -e, adj. Care este aproape unanim. [Pr.: -si-u-] – Cvasi + unanim.
CVASIUNANIMITÁTE s.f. Ceea ce constituie enorma majoritate. [Pr.: -si-u-] – Cvasi + unanimitate.
CVER s.n. Ansamblu de linii orizontale dintr-o tabelă sau dintr-un formular. – Din germ. Quer[stellung].
CVER n. Ansamblu de linii orizontale dintr-o tabelă sau dintr-un formular. /<germ. Quer [stellung]
CVIETÍSM s.n. v. chietism.
CVIETÍST, -Ă s.m. şi f. v. chietist.
CVÍNTĂ, cvinte, s.f. 1. (Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive. 2. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziţii principale de apărare. 3. Formaţie de cinci cărţi consecutive, de aceeaşi culoare, la jocul de cărţi. 4. (În forma chintă) Acces prelungit de tuse violentă. [Var.: chíntă s.f.] – Din it. quinta, fr. quinte.
CVINTESÉNŢĂ s.f. v. chintesenţă.
CVINTÉT, cvintete, s.n. 1. Formaţie muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci intrumentişti care execută împreună o compoziţie muzicală; compoziţie scrisă pentru o asemenea formaţie. ♢ Cvintet cu pian = cvintet de coarde şi pian. Cvintet de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn şi fagot. 2. Stofă alcătuită din cinci versuri. 3. Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal). – Din it. quintetto, fr. quintette.
CVINTÉT ~e n. 1) Formaţie compusă din cinci interpreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. 2) Compoziţie scrisă pentru un astfel de ansamblu. /<it. quintetto, fr. quintette
CVINTILIÓN, cvintilioane, s.n. O mie de cvadrilioane. [Pr.: -li-on] – Din fr. quintillion.
CVINTÚPLU, -Ă, cvintupli, -e, adj. Încincit. ♦ (Substantivat, pl.) Grup de cinci gemeni. – Din fr. quintuple.
CVÓRUM, cvorumuri, s.n. Număr minim de membri necesar, potrivit legii, pentru ca o adunare să fie valabil constituită sau să poată lua o hotărâre valabilă. – Cuv. lat.
CVÓRUM n. Număr minim de participanţi care este necesar, potrivit legii, pentru ca o adunare să poată lua o hotărâre valabilă. /<lat. quorum
CYBORG s.n. Personaj din literatura de anticipaţie sub forma unui hibrid creier-maşină-microprocesor; robot1. [Pr.: sí-] – Cuv. engl.
