Toate definitiile

OMUCIGÁȘ, -Ă, omucigași, -e, s. m. și f. (Rar) Ucigaș, criminal, asasin. – Om + ucigaș.

OMULÉȚ, omuleți, s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. Fig. Om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine. – Om + suf. -uleț.

OMUȘÓR, (1) omușori, s. m., (2) omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (1). 2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -ușor.

ONÁNIE¹, onanii, s. f. (Reg.) Om urât, slut, pocitanie; arătare – Et. nec.

ONANÍE² s. f. Anomalie sexuală care constă în obținerea orgasmului prin autoexcitație (de obicei manuală); masturbație, onanism, malahie. – Din lat. onania, germ. Onanie.

ONANÍSM s. n. Onanie². – Din fr. onanisme.

ONĂNĂÍT, -Ă, onănăiți, -te, adj. (Reg.) Fonf. – V. onănăi.

ONCOGÉN, -Ă, oncogeni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Med.) Cancerigen. 2. S. f. Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă. – Din fr. oncogène.

ONCOGRÁF, oncografe, s. n. (Med.) Aparat folosit în oncografie. – Din fr. oncographe.

ONCOGRAFÍE, oncografii, s. f. (Med.) Reprezentare grafică a volumului, a locului și a configurației unui organ cu ajutorul oncografului. – Din fr. oncographie.

ONCOLÓG, -Ă, oncologi, -ge, s. m. și f. Medic specializat în oncologie. – Din oncologie (derivat regresiv). Cf. it. oncologo.

ONCOLÓGIC, -Ă, oncologici, -ce, adj. Care aparține oncologiei, privitor la oncologie. – Din it. oncologico.

ONCOMÉTRU, oncometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea locului și a configurației unui organ. – Din engl. oncometer.

ONCTUOZITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi onctuos. ♦ Proprietate a unui lubrifiant de a adera la suprafețele a două piese care alunecă una peste alta cu presiune, asigurând ungerea lor. 2. Fig. Atitudine, comportare mieroasă, insinuantă. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. onctuosité.

ONDÁTRĂ, ondatre, s. f. (Zool.) Bizam (Ondanta zibethica). – Din lat. Ondatra [zibethica], numele științific al ondatrei.

ONDÍNĂ, ondine, s. f. Personaj din basmele și legendele germane sau scandinave, închipuit ca o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. – Din fr. ondine.

ONDOGRÁF, ondografe, s. n. Instrument de măsură care înregistrează pe o bandă de hârtie curba de variație a tensiunii sau a intensității curentului electric la încărcarea sau descărcarea periodică a unui condensator. – Din fr. ondographe.

ONDULÁRE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; unduire; șerpuire. ♦ Încrețire a părului; buclare, ondulație. [Var.: (pop.) unduláre s. f.] – V. ondula.

ONDULÁT, -Ă, ondulați, -te, adj. 1. Cu ușoare diferențe de nivel, asemănătoare undelor; ca undele. ♦ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, șerpuitor. 2. (Despre obiecte de piele, de tablă etc.) În formă de valuri, vălurit. 3. (Despre păr) Cu ondulații, buclat, inelat. – V. ondula.

ONDULATÓR¹, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din fr. ondulateur.

ONDULATOR², -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor.

ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio.

ONDULÁȚIE, ondulații, s. f. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire. ◊ Operație de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (Concr.) Buclă, cută. – Din fr. ondulation, it. ondulazione.

ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator².

ONDULÉU, onduleuri, s. n. (Fam.) Ondulație a părului. – Din fr. ondulé.

ONDULOGRÁF, ondulografe, s. n. Aparat de recepție și de înregistrare a semnalelor telegrafice după codul Morse, folosit în radiotelegrafie. – Din fr. ondulographe.

ONDULÓR, onduloare, s. n. Aparat care servește la obținerea curentului continuu din curent alternativ. – Din fr. onduleur.

ONDULÓS, -OÁSĂ, onduloși, -oase, adj. (Franțuzism înv.) Ondulat. [Var.: undulós, -oásă adj.] – Din fr. onduleux.

ONDULOZITÁTE s. f. (Rar) Unduire, mlădiere. – Ondulos + suf. -itate.

ONÉST, -Ă, onești, -ste, adj. Cinstit, de treabă, corect. – Din lat. honestus, it. onesto.