SUVERANITÁTE s.f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenţă; putere supremă. * Suveranitate naţională = independenţa unui stat faţă de alte state. Suveranitate de stat = supremaţie a puterii de stat în interiorul ţării şi independenţă faţă de puterea altor state. – Din fr. souveraineté.
SUVERANITÁTE f. 1) Caracter suveran; independenţă. 2) Autoritate suverană. 3) fig. Forţă suverană; putere supremă. [G.-D. suveranităţii] /<fr. souveraineté
SUZERÁN, -Ă, suzerani, -e, s.m., adj. 1. S.m. (În evul mediu) Mare senior de care depindeau alţi seniori, ca urmare a relaţiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia şi impunându-i anumite obligaţii politice şi financiare. – Din fr. suzerain.
SUZERÁN1 ~i m. (în evul mediu) Latifundiar feudal de care depindeau alţi feudali, aflaţi în raport de vasalitate cu acesta. /<fr. suzerain
SUZERÁN2 ~ă (~i, ~e) (despre state) Care îşi exercită influenţa asupra altui stat, aflat în raport de vasalitate cu acesta. /<fr. suzerain
SUZERANITÁTE, suzeranităţi, s.f. Dreptul suzeranului asupra seniorilor vasali. ♦ Dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă. – Din fr. suzeraineté.
SUZERANIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Drept al suzeranului asupra vasalilor săi. 2) Drept al unui stat suzeran asupra altui stat. [G.-D. suzeranităţii] /<fr. suzeraineté
SVÁDĂ s.f. v. sfadă.
SVÁSTICĂ, svastici, s.f. Obiect în formă de cruce cu braţe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată. ♦ Emblemă politică folosită de nazişti. – Din germ. Swastika, fr. svastika.
SVÁSTI//CĂ ~ci f. 1) Cruce cu braţe egale, îndoite la vârf în unghi drept. 2) Emblemă nazistă având forma unei astfel de cruci. /<germ. Swastika, fr. svastika
SVAT s.n. v. sfat.
SVÉTER, svetere, s.n. Flanelă tricotată (din lâna) care se încheie cu nasturi în faţă; pulover. – Din engl., fr. sweater.
SVÉTER ~e n. Haină tricotată cu guler înalt, care se îmbracă peste cap. /<engl., fr. sweater
SVÉTNIC s.m. v. sfetnic.
SWING, swinguri, s.n. 1. Lovitură laterală dată la box cu braţul uşor arcuit. 2. Numele unui dans modern, cu ritm şi mişcări rapide; melodie după care se execută acest dans. ♦ Manieră de execuţie a muzicii de jaz, caracterizată printr-o mare supleţe, prin sincope, ritm legănat etc. [Pr. sŭing] – Din fr., engl. swing.
