MUZICOGRÁFIC, -Ă, muzicografici, -ce, adj. De muzicografie. – Din fr. misicographigue.

MUZICOGRAFÍE s.f. Totalitatea studiilor consacrate muzicii. – Din fr. musicographie.

MUZICOLÓG, -Ă, muzicologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în muzicologie. – Din fr. musicologue.

MUZICOLÓ//G ~gă (~gi, ~ge) m. şi f. Specialist în muzicologie. /<fr. musicologue

MUZICOLÓGIC, -Ă, muzicologici, -ce, adj. Referitor la muzicologie, care aparţine muzicologiei. – Muzicologie + suf. -ic.

MUZICOLÓGI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de muzicologie; propriu muzicologiei. Studiu ~. /<fr. musicologique

MUZICOLOGÍE s.f. Ştiinţă care studiază muzica în toate domeniile şi manifestările ei. – Din it. musicologia, fr. musicologie.

MUZICOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul istoriei şi teoriei muzicii, cu estetica, cultura muzicală a diferitelor popoare. /<it. musicologia, fr. musicologie

MUZICOMÁN, -Ă, muzicomani, -e, s.m. şi f. Persoană pasionată de muzică; meloman. – Din fr. musicomane.

MUZICOMÁN ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană pasionată de muzică. /<fr. musicomane

MUZICOMANÍE s.f. Pasiune (exagerată) pentru muzică. – Din fr. musicomanie.

MUZICOMANÍE f. Pasiune (exagerată) pentru muzică. /<fr. musicomanie

MUZICOTÉCĂ, muzicoteci, s.f. Colecţie de piese muzicale; p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecţii; încăpere special dotată pentru audierea muzicii. – Din fr. musicothèque.

MUZICOTÉ//CĂ ~ci f. 1) Colecţie de piese muzicale. 2) Încăpere specială dotată pentru audierea muzicii. /<fr. muzicotheque

MUZICOTERAPÍE s.f. Tratament al unor boli nervoase cu ajutorul audiţiilor muzicale. – Din fr. musicothérapie.

MUZICOTERAPÍE f. Terapie cu ajutorul muzicii. /<fr. musicotherapie

MUZICÚŢA, muzicuţe, s.f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uţă.

MUZICÚŢ//Ă ~e f. Armonică de gură. /muzică + suf. ~uţă