ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produşi cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier.

A ZAHARIFICÁ zaharífic tranz. (glucoză, zaharoză) A transforma în zahăr. /<fr. saccharifier

ZAHARIFICÁRE, zaharificări, s.f. Acţiunea de a zaharifica şi rezultatul ei. – V. zaharifica.

ZAHARIFICATÓR, zaharificatoare, s.n. Instalaţie folosită pentru zaharificare. – Zaharifica + suf. -tor.

ZAHARIFICAT//ÓR ~oáre n. Instalaţie pentru zaharificarea substanţelor care conţin amidon. /a zaharifica + suf. ~tor

ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène.

ZAHARIGÉN ~ă (~i, ~e) Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. /<fr. saccharigene

ZAHARIMÉTR/U ~e n. Aparat folosit pentru determinarea concentraţiei de zaharoză dintr-o soluţie. /<fr. saccharimetre

ZAHARIMETRÍE s.f. Metodă de verificare a concentraţiei soluţiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. [Sil. -tri-] – Din fr. saccharimétrie.

ZAHARIMETRÍE f. Metodă de stabilire a concentraţiei de zaharoză într-o soluţie cu ajutorul zaharimetrului. /<fr. saccharimétrie

ZAHARIMÉTRU, zaharimetre, s.n. Instrument folosit pentru determinarea concentraţiei unei soluţii de zaharoză, utilizat în special în industria zahărului. – Din fr. saccharimètre.

ZAHARÍNĂ s.f. Substanţă organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică şi neasimilabilă, întrebuinţată ca înlocuitor al zahărului în alimentaţia bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

ZAHARÍNĂ f. Substanţă organică albă, cristalizată, mult mai dulce decât zahărul, dar lipsită de valoare nutritivă, folosită de bolnavii de diabet ca substituent al zahărului. /<fr. saccharine

A SE ZAHARIS/Í pers. 3 se ~éste intranz. 1) (despre dulceaţă sau miere) A deveni mai dens datorită cristalizării zahărului din componenţă. 2) fig. A-şi pierde vigoarea fizică sau/şi intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se ramoli, a se rablagi; a se rebegi; a se hârbui. /<ngr. zaharóso

ZAHARISÍ, zaharisesc vb. IV. 1. Refl. (Despre dulceţuri, miere etc.; la pers. 3) A căpata o îngroşare specifică datorită cristalizării zaharurilor conţinute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-şi pierde vigoarea, energia, vioiciunea gândirii; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zaharóso (viitorul lui zaharóno).

A ZAHARIS//Í ~ésc tranz. 1) (fructe) A fierbe în sirop de zahăr. 2) fig. (tonul sau timbrul vocii) A face mieros; a îndulci. /<ngr. zaharóso

ZAHARISÍRE, zaharisiri, s.f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi.

ZAHARISÍT, -Ă, zaharisiţi, -te, adj. 1. (Despre dulceţuri, miere etc.) Care s-a îngroşat prin cristalizarea zaharurilor conţinute. ♢ Fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere în sirop de zahăr. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Care şi-a pierdut vigoarea, energia, vioiciunea gândirii; ramolit. ♦ (despre cuvinte, expresii, ton etc.) Mieros, dulceag, siropos. – V. zaharisi.

ZAHARÍT, -Ă, adj. v. zăhărit.

ZAHÁRNIŢ/Ă ~e f. Vas în care se ţine zahărul. [G.-D. zaharniţei] /zahăr + suf. ~niţă

ZAHÁRNIŢĂ, zaharniţe, s.f. Vas mic în care se ţine zahărul. – Zahăr + suf. -niţă.

ZAHAROÍD, -Ă, zaharoizi, -de, adj. Care are aspectul zahărului. – Din fr. saccharoïde.

ZAHAROMÉTRU, zaharometre, s.n. Instrument folosit pentru determinarea concentraţiei soluţiilor de zahăr prin măsurarea densităţii lor. – Din fr. saccharomètre.

ZAHARÓS, -OÁSĂ, zaharoşi, -oase, adj. 1. (În sintagma) Produs zaharos = produs alimentar dulce preparat din (sau cu) zahăr. 2. Care are aspectul zahărului (1); alb, compact, cristalin ca zahărul. – Din fr. sacchareux. Cf. zahăr.

ZAHARÓZĂ, zaharoze, s.f. Substanţă din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de fructoză cu o moleculă de glucoză, cu gust dulce, solubilă în apă şi cu mare valoare nutritivă. – Din fr. saccharose.

ZAHARÓZĂ f. Substanţă dulce obţinută din unele plante. /<fr. saccharose

ZAHÁRURI s.n. pl. Nume generic dat substanţelor organice care formează (alături de albuminoide şi de grăsimi) una dintre cele trei grupe de combinaţii specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.); glucide. – Din zahăr.

ZAHÁRURI n. pl. Substanţe organice naturale, care constituie componenţi fundamentali ai materiei vii, având un rol important în metabolism; hidraţi de carbon; zaharide. /Din zahăr

ZÁHĂR s.n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, uşor solubilă în apă, cu gust dulce şi plăcut, obţinută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr şi constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ♢ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malţ = maltoză. ♢ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (şi în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahár s.n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

ZÁHĂR n. Substanţă dulce alcătuită din zaharoză, obţinută, de obicei, din sfecla de zahăr şi din trestia de zahăr şi folosită în alimentaţie. ~ farin. /<ngr. záhari