IZVODÍ, izvodesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A crea, a face, a inventa. ♦ (Rar) A descoperi. 2. Tranz. A alcătui, a compune, a redacta; a scrie. 3. Refl. A se contura, a apărea, a lua fiinţă. – Din sl. izvoditi „a extrage, a traduce“.

A SE IZVOD//Í mă ~ésc intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se contura; a se profila; a se desena. /<sl. izvoditi

A IZVOD//Í ~ésc tranz. înv. 1) A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a născoci; a ticlui; a fabrica; a broda; a inventa. 2) A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a scorni; a inventa. 3) livr. (texte) A formula în scris; a scrie; a redacta. 4) A face să se izvodească; a profila; a contura; a desena; a zugrăvi. /<sl. izvoditi

IZVODÍRE, izvodiri, s.f. (Înv.) Acţiunea de a (se) izvodi şi rezultatul ei. – V. izvodi.

IZVODITÓR, izvoditori, s.m. (Înv.) Cronicar; p. gener. scriitor, autor. – Izvodi + suf. -tor.

IZVODITÓR ~i m. înv. 1) Autor de cronici; cronicar; cronograf. 2) Autor de opere literare; scriitor. /a izvodi + suf. ~tor

IZVÓR, izvoare, s.n. 1. Apă subterană care iese sau ţâşneşte la suprafaţa pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăşte la suprafaţa pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârşie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, ştiinţific). – Din sl. izvorŭ.

IZV//ÓR ~oáre n. 1) Şuviţă de apă subterană care iese (cu putere) la suprafaţă. 2) Loc de unde îşi are începutul o apă curgătoare. 3) Loc în care se produce sau de unde se emite (putându-se dobândi) ceva (cu belşug); sursă. Pământul este ~orul bogăţiilor minerale. 4) Document sau text original la care se face o referinţă; sursă. /<sl. izvoru

IZVORÁŞ, izvoraşe, s.n. Diminutiv al lui izvor (1). – Izvor + suf. -aş.

IZVORÂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Din care izvorăşte. /a izvorî + suf. ~tor

IZVORÎ, pers. 3 izvorăşte, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă) A ieşi, a ţâşni din pământ; p.ext. (despre ape curgătoare) a-şi începe cursul, a-şi avea obârşia. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a şiroi. ♦ Fig. A ieşi la iveală; a apărea dintr-o dată; a răsări. 2. Fig. A lua naştere, a-şi avea sursa, obârşia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor.

A IZVOR//Î pers. 3 ~ăşte intranz. 1) (despre ape) A ieşi din izvor; a ţâşni din pământ. 2) (despre ape curgătoare) A-şi avea începutul; a începe să curgă. 3) (despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă cu putere; a curge în şiroaie; a şiroi. 4) fig. A lua naştere; a-şi lua începutul. Datinile unui popor ~ăsc din istoria lui. /Din izvor