FUZIFÓRM, -Ă adj. v. fusiform.

FUZIONÁ, fuzionez, vb. I. Intranz. A realiza o fuziune; a se contopi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. fusionner.

A FUZION//Á ~eáză intranz. (despre lucruri distincte) A realiza o fuziune; a se uni, formând un tot. [Sil. -zi-o-] /<fr. fusionner

FUZIONÁRE, fuzionări, s.f. Acţiunea de a fuziona şi rezultatul ei. [Pr.: -zi-o-] – V. fuziona.

FUZIONÍST, -Ă, fuzionişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Adept al unei fuzionări. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. fusionniste.

FUZIONÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Părtaş al unei fuziuni. /<fr. fusionniste

FUZIÚNE, fuziuni, s.f. 1. Contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizaţii într-una singură. 2. Reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituţii. 3. Contopire a două sau mai multe nuclee atomice uşoare într-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant. ♢ Punct de fuziune = temperatură de topire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. fusion, lat. fusio, -onis.

FUZIÚN//E ~i f. 1) (despre organizaţii, instituţii, societăţi etc.) Unire într-un singur tot; contopire. 2) fiz. Unificare prin trecere la starea lichidă sub acţiunea căldurii. ♢ Punct de ~ temperatură de topire a unui corp solid. ~ nucleară reacţie nucleară, prin care două nuclee atomice uşoare se unesc, formând unul mai greu. [Art. fuziunea; G.-D. fuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. fusion, lat. fusio, ~onis