SALÍVĂ s.f. Lichid apos şi puţin vâscos care se formează continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare, care serveşte la formarea şi la înghiţirea bolului alimentar, umezeşte şi spală membrana mucoasă a gurii etc. – Din fr. salive, lat. saliva.

SALÍVĂ f. Lichid secretat din glandele salivare, necesar în masticaţie şi digestie. [G.-D. salivei] /<fr. salive, lat. saliva

SALMÁSTRU, -Ă, salmastre, adj. (În sintagmele) Apă salmastră = apă cu salinitate redusă. Lac salmastru = lac cu apă salmastră. – Din it. salmastro.

SALMÁSTR//U ~ă (~e) rar Care are salinitate redusă. Apă ~ă. /<lat. salmaster, it. salmastro

SALMIÁC s.n. (Chim.; rar) Ţipirig. [Pr.: -mi-ac] – Din germ. Salmiak.

SALMONÉLĂ s.f. Gen de bacterii patogene care provoacă febra tifoidă, infecţii alimentare etc. – Din fr. salmonella.

SALMONÉLĂ f. Bacterie patogenă intestinală care cauzează unele boli infecţioase (febra tifoidă, paratifosul etc.). /<fr. salmonella

SALMONELÓZĂ, salmoneloze, s.f. Nume generic dat unui grup de boli infecţioase ale mamiferelor şi păsărilor, provocate de salmonelă. – Din fr. salmonellose.

SALMONELÓZ//Ă ~e f. Boală infecţioasă a mamiferelor şi a păsărilor provocată de salmonelă, transmisibilă şi la om prin carnea şi ouăle infectate. /<fr. salmonellose

SALMONÍD, salmonide, s.n. (La pl.) Familie de peşti răpitori (din care fac parte păstrăvul, lipanul etc.), caracterizaţi printr-o a doua înotătoare dorsală, adipoasă (Salmonidae); (şi la sg.) peşte care face parte din această familie. – Din fr. salmonidés.

SALMONÍD ~e n. 1) la pl. Familie de peşti dulcicoli, răpitori, de talie mare, apreciaţi pentru carnea şi icrele lor (reprezentanţi: cheta, lipanul, păstrăvul, somonul etc.). 2) Peşte din această familie. /<fr. salmonidés

SALÓL s.m. Salicilat de fenil, sub formă de cristale albe cu gust şi miros slab aromat, întrebuinţat ca antiseptic şi antipiretic. – Din fr. salol.

SALÓN, saloane, s.n. 1. Încăpere într-o locuinţă destinată primirii musafirilor. 2. Sală în care au loc festivităţi, baluri, serbări publice etc. ♦ Sală în care se organizează expoziţii periodice de pictură, sculptură etc.; p. ext. expoziţia din această sală. ♦ Reuniune cu caracter cultural, artistic, monden etc. 3. Cameră cu mai multe paturi, în care sunt ţinuţi şi îngrijiţi bolnavii într-un spital. – Din fr. salon.

SAL//ÓN ~oáne n. 1) Cameră dintr-un apartament destinată primirii musafirilor. 2) Loc sau clădire unde sunt expuse obiecte speciale; expoziţie. 3) Sală de festivităţi. 4) Cameră de spital. /<fr. salon

SALONÁRD, -Ă, salonarzi, -de, adj., s.m. şi f. (Rar) 1. Adj. De salon. 2. S.m. şi f. (Peior.) Persoană care frecventează saloanele mondene, care manifestă snobism în relaţiile sale. – Din fr. salonnard.

SALONÁŞ, salonaşe, s.n. Diminutiv al lui salon (1). – Salon + suf. -aş.

SALOON s.n. Cârciumă, han (în filmele western). [Pr.: sălún] – Cuv. am.

SALOPÉTĂ, salopete, s.f. Haină de lucru care se poartă peste hainele obişnuite pentru a le proteja. – Din fr. salopette.

SALOPÉT//Ă ~e f. Haină de lucru confecţionată din doc sau dintr-un material impermeabil şi purtată de muncitori, peste hainele obişnuite, în scop protector; combinezon. /<fr. salopette

SALPÉTRU s.n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosiţi ca îngrăşăminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din fr. salpétre.

SALPÉTRU n. Sare a acidului azotic folosită, mai ales, ca îngrăşământ agricol. ♢ ~ de Chile azotat natural de sodiu, întrebuinţat ca îngrăşământ mineral. /< germ. Salpeter, fr. salpêtre

SALPINGECTOMÍE, salpingectomii, s.f. (Med.) îndepărtare chirurgicală parţială sau totală a trompelor uterine. – Din fr. salpingectomie.

SALPINGÍTĂ, salpingite, s.f. Boală care se manifestă prin inflamaţia trompelor uterine. – Din fr. salpingite.

SALPINGOGRAFÍE, salpingografii, s.f. (Med.) Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substanţe de contrast. – Din fr. salpingographie.

SALPINGOOVARÍTĂ, salpingoovarite, s.f. (Med.) Anexită. – Din fr. salpingoovarite.

SALPINGOSCÓP, salpingoscoape, s.n. (Med.) Aparat folosit în salpingoscopie. – Din fr. salpingoscope.

SALPINGOSCOPÍE, salpingoscopii, s.f. (Med.) Explorare vizuală a orificiului intern al trompei lui Eustache cu ajutorul salpingoscopului. – Din fr. salpingoscopie.

SALT, salturi, s.n. 1. Mişcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se; mişcare de deplasare bruscă în zbor. 2. Trecere bruscă de la o situaţie ori stare la alta. – Din lat. saltus, it. salto.

SALT ~uri n. 1) Mişcare de desprindere bruscă a unui corp de pe poziţia iniţială şi de deplasare într-o anumită direcţie; săritură. 2) Trecere bruscă de la o situaţie la alta. /<lat. saltus, it. salto

SALTANÁT, saltanaturi, s.n. (Înv.) Alai (domnesc), suită, cortegiu. ♦ Pompă, strălucire. – Din tc. saltanat.