Z s.m. invar. A treizeci şi una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră (4)). [Pr.: ze].

ZA¹ prep. (Înv.) De, de la; la. – Din sl. za.

ZA², zale, s.f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanţ; p. gener. (la pl.) lanţ. ♦ Lănţişor de metal întrebuinţat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură în formă de lănţişor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, cu care se îmbrăcau oştenii în antichitate şi în evul mediu, spre a se apăra de loviturile duşmanilor. [Var.: (reg.) zală, zea s.f.] – Cf. ngr. záva.

ZA zále f. 1) mai ales la pl. Armură din inele sau solzi de metal, folosită în antichitate şi în evul mediu de către oşteni şi cavaleri. Cămaşă de zale. 2) Fiecare dintre verigile care constituie un lanţ. 3) Podoabă de metal în formă de lănţişor. 4) Broderie executată în formă de lănţişor. [Art. zaua; G.-D. zalei] /cf. ngr. záva

ZABÉT s.m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit.

ZABRÁC s.n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. z a b r a k.

ZÁBRĂ, zabre, s.f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă şi cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Et. nec. Cf. zebră.

ZACHERLÍNĂ s.f. Numele unui insecticid folosit în trecut. – Et. nec.

ZACÚSCĂ, zacuşte, s.f. Gustare, aperitiv: spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoşari, ceapă etc., prăjite în ulei, ori din peşte cu garnitură de legume. – Din rus. zakuska.

ZÁD/Ă ~ e f. 1) Arbore conifer cu frunze căzătoare în formă de ace şi cu lemn elastic şi rezistent, folosit în industrie şi la construcţii. 2) Lemn al acestui arbore. [G.-D. zadei] /<lat. daeda

ZADÁR s.n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ♢ Loc adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deşert, în van. [Var.: zădár s.n.] – Din sl. za darŭ.

ZADÁR n. rar Lucru inutil; inutilitate. ♢ În ~ fără rost; degeaba; zadarnic. /<sl. za daru

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaş, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.

ZADÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi adverbial Care nu are nici un rost; în zadar; inutil. Aşteptare ~că. /zădar + suf. ~ic

ZÁDĂ, zade, s.f. Arbore răşinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare şi durabil, foarte preţuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda).

ZÁDIE, zadii, s.f. Ţesătură de lână în costumul popular ţărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roşii sau portocalii şi purtată ca fustă, o parte în faţă şi cealaltă în spate. – Cf. ucr. z a d y „înapoi, în spate“.

ZAGARÁ, zagarale, s.f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., scr. zagarija.

ZAGARÁ ~le f. 1) Blană prelucrată, gata pentru întrebuinţare. 2) Garnitură de blană aplicată ca podoabă pe mărginile unor obiecte de îmbrăcăminte. /<bulg., sb. zagarija

ZAHANÁ, s.f. Vezi zalhana.

ZAHÁR s.n. v. zahăr.

ZAHAR/ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care conţine (mult) zahăr; cu (mult) zahăr în conţinut. 2) Care are proprietăţi asemă-nătoare cu ale zahărului; ca zahărul. /<fr. sacchareux

ZAHARÁT¹, zaharaţi, s.m. Sare a acidului zaharic. – Din fr. saccharate.

ZAHARÁT², -Ă, zaharaţi, -te, adj. Care conţine zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at.

ZAHARÁT², -Ă, zaharaţi, -te, adj. 2) Diabet ~ = Stare patologică provocată de insuficienţa de insulină în organism şi manifestată prin creşterea concentraţiei de glucoză din sânge şi prin apariţia ei în urină.

ZAHARÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care con-ţine zahăr; cu zahăr în conţinut. 2): Diabet ~ stare patologică provocată de insuficienţa de insulină în organism şi manifestată prin creşterea concentraţiei de glucoză din sânge şi prin apariţia ei în urină. /zahăr + suf. ~at

ZAHARÁZĂ, zaharaze, s.f. (Biol.) Invertază. – Din fr. saccharase.

ZAHAREÁ, s.f. v. zaherea.

ZAHÁRIC, zaharici adj. (În sintagma) Acid zaharic = acid obţinut prin oxidarea unor sorturi de zahăr şi de amidon. – Din fr. saccharique.

ZAHARICÁLE, s.f. pl. Bomboane, cofeturi, acadele; p. gener. dulciuri. – Din ngr. zahariká.

ZAHARICÁLE f. pl. Produse de cofetărie; dulciuri; cofeturi. /<ngr. zahariká