![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileZ s. m. invar. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră (4)). [Pr.: ze]. ZA1 prep. (Înv.) De, de la; la. – Din sl. za. ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț; p. gener. (la pl.) lanț. ♦ Lănțișor de metal întrebuințat uneori ca podoabă. ♦ Cusătură în formă de lănțișor, executată de obicei la broderii. 2. (La pl.) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armură făcută din această împletitură, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu, spre a se apăra de loviturile dușmanilor. [Var.: (reg.) zală, zea s. f.] – Cf. ngr. záva. ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit. ZABRÁC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. zabrak. ZÁBRĂ, zabre, s. f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă și cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Et. nec. Cf. zebră. ZACHERLÍNĂ s. f. Numele unui insecticid folosit în trecut. – Et. nec. ZACÚSCĂ, zacuște, s. f. Gustare, aperitiv: spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc., prăjite în ulei, ori din pește cu garnitură de legume. – Din rus. zakuska. ZADÁR s. n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ. ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic. ZÁDĂ, zade, s. f. Arbore rășinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda). ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată ca fustă, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”. ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., scr. zagarija. ZAHANÁ, s. f. Vezi zalhana. ZAHÁR s. n. v. zahăr. ZAHARÁT1, zaharați, s. m. Sare a acidului zaharic. – Din fr. saccharate. ZAHARÁT2, -Ă, zaharați, -te, adj. Care conține zahăr, cu zahăr; provocat de (excesul de) zahăr. – Zahăr + suf. -at. ZAHARÁZĂ, zaharaze, s. f. (Biol.) Invertază. – Din fr. saccharase. ZAHAREÁ, s. f. v. zaherea. ZAHÁRIC, zaharici adj. (În sintagma) Acid zaharic = acid obținut prin oxidarea unor sorturi de zahăr și de amidon. – Din fr. saccharique. ZAHARICÁLE, s. f. pl. Bomboane, cofeturi, acadele; p. gener. dulciuri. – Din ngr. zahariká. ZAHARIFICÁ, zaharífic, vb. I. Tranz. A scinda polizaharidele în produși cu un grad de polimerizare mai mic sau în monozaharide. – După fr. saccharifier. ZAHARIFICÁRE, zaharificări, s. f. Acțiunea de a zaharifica și rezultatul ei. – V. zaharifica. ZAHARIFICATÓR, zaharificatoare, s. n. Instalație folosită pentru zaharificare. – Zaharifica + suf. -tor. ZAHARIGÉN, -Ă, zaharigeni, -e adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. – Din fr. saccharigène. ZAHARIMETRÍE s. f. Metodă de verificare a concentrației soluțiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. [Sil. -tri-] – Din fr. saccharimétrie. ZAHARIMÉTRU, zaharimetre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea concentrației unei soluții de zaharoză, utilizat în special în industria zahărului. – Din fr. saccharimètre. ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine. ZAHARISÍ, zaharisesc vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpata o îngroșare specifică datorită cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, vioiciunea gândirii; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zaharóso (viitorul lui zaharóno). ZAHARISÍRE, zaharisiri, s. f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi. |