Q s.m. invar. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, (consoană) folosită în scrierea numelor proprii şi în neologisme cu caracter internaţional. [Pr.: chiu].

QUADRÍVIUM s.n. Treaptă imediat următoare învăţământului elementar medieval, în care se predau aritmetica, muzica, geometria şi astronomia. [Pr.: cva-dri-vi-um] – Din lat., fr. quadrivium.

QUADRÍVIUM n. Grup de obiecte cuprinzând aritmetica, muzica, geometria şi astronomia, care, împreună cu trivium, formau cele şapte arte liberale, materia de învăţământ a şcolilor latine medievale. /Cuv. lat.

QUAESTOR, quaestori, s.m. (În Roma antică) Magistrat cu atribuţii fiscale. [Pr.: cvéstor] – Cuv. it.

QUAESTOR [pr.: cvéstor] m. Magistrat cu atribuţii fiscale în Roma antică. /Cuv. lat.

QUÁKER, -Ă, quakeri, -e, s.m. şi f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste şi austere întemeiate în sec. XVII şi răspândite în Anglia şi în S.U.A. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.

QUAKER [pr.: cuéi-cărî ~i m. (în sec. XVII în Anglia şi S.U.A.) Adept al unei secte religioase protestante pacifiste şi austere. /<engl. Quaker, fr. quaker

QUAKERÍSM s.n. Doctrina pacifistă şi austeră a quakerilor bazată pe teama de a doua venire a lui Mesia. [Pr.: cuei-că-] – Din engl. Quakerism, fr. quakérisme.

QUAKERISM [pr.: cueicărísmî n. Doctrină a quakerilor bazată pe teama de a doua venire a lui Mesia. /<engl. Quakerism, fr. quakérisme

QUÁRC, quarcuri, s.n. (Fiz.) Particulă ipotetică din care ar fi constituite particulele elementare. [Pr.: cuarc, var. (după alte surse) quark]. – Din engl., fr. quark.

QUARC [pr.: cuark] ~uri n. fiz. Particulă elementară ipotetică din care ar fi constituite particulele elementare, a cărei prezenţă a fost postulată de fizicianul M. Gel-Mann în 1964. /<engl., fr. quark

QUARTÉT s.n. v. cvartet.

QUASÁG, quasagi, s.m. (Astron.) Obiect cosmic cu dimensiuni unghiulare reduse, dar cu strălucire foarte puternică. [Pr.: cua-. – Abr.: QSG] – Din engl. quasag.

QUASAG [pr.: cuaságî n. astr. Obiect extragalactic cu strălucire intensă care nu are radioemisie deosebită. /<engl. quasag

QUASÁR, quasari, s.m. (Astron.) Obiect cosmic, cu strălucire de zeci sau sute de ori mai puternică decât a celor mai mari galaxii, care emite intens radiounde. [Pr.: cua-. – Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar.

QUASAR [pr.: cuasár] m. Obiect cvasistelar care emite intens radiounde şi radiaţii aparţinând domeniilor ultraviolet şi infraroşu. /< engl., fr. quasar

QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentişti, -ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparţine Renaşterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.

QUATTROCENTÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Adept al quattrocento. /<it. quattrocentista, fr. quattrocentiste

QUATTROCÉNTO s.n. Denumire dată culturii italiene din sec. XV, cunoscută şi sub numele de Renaştere timpurie. [Pr.: cua-tro-cén-] – Cuv. it.

QUATTROCENTO [pr.: cuatrocénto] subst. (în sec. XV) Denumire dată culturii italiene cunoscută şi sub numele de Renaştere timpurie. /Cuv. it.

QUEBRÁCHO s.m. 1. Arbore tropical răspândit în America de Sud, cu lemnul foarte dur şi bogat în substanţe tanante (Schinopsis lorentzii sau Quebracho colorado); lemnul acestui arbore. 2. Material tanant extras din scoarţa şi lemnul de quebracho (1), folosit în industria pielăriei. [Pr.: che-brá-cio] – Din sp. quebracho.

QUEBRACHO [pr.: chebrácio] m. 1) Arbore tropical cu lemnul foarte dur şi bogat în tananţi. 2) Lemn al acestui arbore. 3) Mate-rial tanant extras din scoarţa acestui arbore, folosit în industria pielăriei. /<sp. quetracho

QUÉCHUA adj. invar., s.f. invar. 1. S.f. invar. Populaţie amerindiană care trăieşte în ţinuturile muntoase din Peru, în vestul Boliviei şi în zona de frontieră cu Bolivia a statelor Argentina şi Chile. 2. Adj. invar. Care aparţine sau este specific populaţiei quechua (1). ♢ (Substantivat, f.) Limba amerindiană vorbită de populaţia quechua (1). [Pr.: ché-ciu-a] – Cuv. sp.

QUETZÁL s.m. Unitate monetară de bază a Guatemalei. [Pr.: che-ţál] – Cuv. sp.

QUIDAM [pr.: cvidam] subst. Persoană necunoscută sau pe care nu vrem să o cunoaştem. /Cuv. lat.

QUIDDITÁTE s.f. (Fil.) Concept aristotelian care desemnează substanţa formală, cauza primă a obiectului, esenţa acestuia. [Pr.: cvi-di-] – Din lat. quidditas, -atis, fr. quiddité.

QUIPROQUÓ, quiproquo-uri, s.n. 1. (Livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situaţie (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [Pr.: cviprocvo şi chiproco] – Din fr. quiproquo.

QUIPROQUO [pr.: kip-rokó]~uri n. 1) livr. Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2) teatr. Situaţie (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. /<fr. quiproquo

QUÍPU s.n. Sistem de scriere incaş, care folosea sfori de diverse culori şi noduri; instrumentul, alcătuit din sfori şi noduri, folosit de incaşi pentru acest sistem de scriere. [Pr.: chí-] – Din sp. quipu.

QUÍSLING, quislingi, s.m. (Livr.) Colaboraţionist (cu hitleriştii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling şi chisling] – Din n.pr. Quisling.