Toate definitiile
Q s. m. invar. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, (consoană) folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. [Pr.: chiu].
QUADRÍVIUM s. n. Treaptă imediat următoare învățământului elementar medieval, în care se predau aritmetica, muzica, geometria și astronomia. [Pr.: cva-dri-vi-um] – Din lat., fr. quadrivium.
QUAESTOR, quaestori, s. m. (În Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [Pr.: cvéstor] – Cuv. it.
QUÁKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste și austere întemeiate în sec. XVII și răspândite în Anglia și în S.U.A. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.
QUAKERÍSM s. n. Doctrina pacifistă și austeră a quakerilor bazată pe teama de a doua venire a lui Mesia. [Pr.: cuei-că-] – Din engl. Quakerism, fr. quakérisme.
QUÁRC, quarcuri, s. n. (Fiz.) Particulă ipotetică din care ar fi constituite particulele elementare. [Pr.: cuarc, var. (după alte surse) quark]. – Din engl., fr. quark.
QUARTÉT s. n. v. cvartet.
QUASÁG, quasagi, s. m. (Astron.) Obiect cosmic cu dimensiuni unghiulare reduse, dar cu strălucire foarte puternică. [Pr.: cua-. – Abr.: QSG] – Din engl. quasag.
QUASÁR, quasari, s. m. (Astron.) Obiect cosmic, cu strălucire de zeci sau sute de ori mai puternică decât a celor mai mari galaxii, care emite intens radiounde. [Pr.: cua-. – Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar.
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [Pr.: cua-tro-cén-] – Cuv. it.
QUEBRÁCHO s. m. 1. Arbore tropical răspândit în America de Sud, cu lemnul foarte dur și bogat în substanțe tanante (Schinopsis lorentzii sau Quebracho colorado); lemnul acestui arbore. 2. Material tanant extras din scoarța și lemnul de quebracho (1), folosit în industria pielăriei. [Pr.: che-brá-cio] – Din sp. quebracho.
QUÉCHUA adj. invar., s. f. invar. 1. S. f. invar. Populație amerindiană care trăiește în ținuturile muntoase din Peru, în vestul Boliviei și în zona de frontieră cu Bolivia a statelor Argentina și Chile. 2. Adj. invar. Care aparține sau este specific populației quechua (1). ◊ (Substantivat, f.) Limba amerindiană vorbită de populația quechua (1). [Pr.: ché-ciu-a] – Cuv. sp.
QUETZÁL s. m. Unitate monetară de bază a Guatemalei. [Pr.: che-țál] – Cuv. sp.
QUIDDITÁTE s. f. (Fil.) Concept aristotelian care desemnează substanța formală, cauza primă a obiectului, esența acestuia. [Pr.: cvi-di-] – Din lat. quidditas, -atis, fr. quiddité.
QUIPROQUÓ, quiproquo-uri, s. n. 1. (Livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situație (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [Pr.: cviprocvo și chiproco] – Din fr. quiproquo.
QUÍPU s. n. Sistem de scriere incaș, care folosea sfori de diverse culori și noduri; instrumentul, alcătuit din sfori și noduri, folosit de incași pentru acest sistem de scriere. [Pr.: chí-] – Din sp. quipu.
QUÍSLING, quislingi, s. m. (Livr.) Colaboraționist (cu hitleriștii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling și chisling] – Din n. pr. Quisling.
QUÓLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț. [Pr.: cvó-] – Din fr. quolibet.
QÚRUCH s. n. Veche monedă divizionară în Arabia Saudită. – Din fr. quruch.