Definitii pentru: lacrima, lacrimă, lăcrimă, lăcrima

LÁCRIMĂ, lacrimi, s.f. 1. Secreţie lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte suprafaţa globilor oculari şi care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ♢ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioşare, de emoţie etc. [Var.: (pop.) lácrămă s.f.] – Lat. lacrima.

LÁCRIM//Ă ~i f. 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezeşte ochii. ♢ Cu ~i în ochi gata-gata să plângă. În ~i plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [G.-D. lacrimii] /<lat. lacrima

LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioşare etc.); a plânge (uşor), a lăcrima. 2. Intranz. şi refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioşării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrămá vb. I.] – Din lat. lacrimare.

A LĂCRIM//Á ~éz intranz. 1) (despre oameni) A plânge (uşor) cu lacrimi; a fi năpădit de lacrimi. 2) (despre ochi) A secreta încontinuu lacrimi (din cauza unei dureri sau a unor emoţii); a se umple de lacrimi. [Sil. lă-cri-] /<lat. lacrimare