Definitii pentru: ierbar

IERBÁR¹, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).

IERBÁR², ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen¹. – Iarbă + suf. -ar.