Definitii pentru: iacă, iaca

IÁCĂ¹ interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neașteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca; iácătă interj.] – Ia + că.

IÁCĂ² s. f. (Înv. și reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică).

IACÁ¹ s. f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec.

IACÁ², iacale, s. f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ◊ Expr. (Fam., și azi) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). – Din tc. yaka.

IÁCA³ interj. v. iacă¹.