Definitii pentru: holbă, holba

HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriţi de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere.

A HOLB//Á ~éz tranz. (ochii) A deschide larg (de mirare, de spaimă etc.). /<lat. volvere

A SE HOLB//Á mă ~éz intranz. A se uita cu ochii larg deschişi (şi cu prea mare curiozitate); a se zgâi. /<lat. volvere